Acadeaua


@ Jordan Wozniak

În vârful unei iluzii ascuțite rău, un gând se zbătea de capul lui. O ceată groasă cât s-o tai  pe lângă împiedica orice altă posibilitate. Într-un acces de abstract, gândul a dat pe lângă, răbufnind puțin dincolo de umbra vârfului.

Iluzia a închis ochii o dată, a închis ochii și a două oară, a treia oară a luat un ac cu ață și a cusut repede gândul, foarte aproape de centru. Întristat, gândul s-a retras într-ale lui, mestecând de zor alte gânduri dulci.

La un moment dat a început să plouă, o ploaie rece de toamnă, aproape lapoviță. Gândul, cusut cu ață albă, s-a simitit deodată la adăpost.

După vreo cinci zile de ploaie deasă și rece, vremea s-a schimbat deodată lăsând locul timpului :  “e timpul tău, soare, bate și tu cât mai poți ! ”   

Soarele a ascultat vreo două minute și jumătate și apoi și-a luat toate razele și dus a fost, lăsând în urmă lui spațiu gol pentru orice altceva :

Iluzia, neavând altceva mai bun de făcut, a dat conformă din cap de sus în jos și s-a topit și ea, odată cu gândul.

Reclame

4 gânduri despre &8222;Acadeaua&8221;

  1. Eu stiu ca Adevarul nedescris
    Este în Dragostea nemuritoare.
    Oricât de sus, sau chiar si prin abis,
    Un porumbel poate sa zboare !

    O zi si un Weekend de vis, sa ai în zbor spre Noul Paradis ! 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.