Într-o bună zi de septembrie
Au început să se strice toate :
Inimi, suflete, pereți,
Neoane Philips , plăci de faianță verzi,
Becuri diverse, robineți,
Țevi ruginite de timp, soarele la asfințit sub o tufa de scaieti.
Și, de atunci, dintr-o o dată,
A intrat totul la apă :
Zâmbetele, răpuse de vise,
Au decis să-si găsească altă viață,
Cu obiective mult mai clare, mai precise, visele, omorâte de zgomote,
Au ieșit din scenă aplaudate în ropote, până și centrala,
Încă tânără și-n formă a decis să-și ia adio de la lume,
Și-a luat țevile de gaz în cap
Și a fugit, îndrăgostită de-un robinet galben și puțin uzat.
Reclame
