Lună: septembrie 2018

Strânge între degetele resturile zilei de ieri : câteva sticle de plastic abandonate pe marginea căii ferată, un semn de carte obosit, un bătrân surd și un american gras cu o Timișoreană în față. Lângă el, o femeie blondă își vopsește unghiile. Un mov închis în straturi fine.

Știi? Îmi spuneai de multe ori să nu mai fiu ceea ce îmi dorisem dintotdeauana să fiu și, într-o dimineață n-am mai fost. M-am pierdut între tasta D și tasta A căutând urmarea. N-a fost s-o mai găsesc, urmarea. O găsise altcineva în locul meu și construise povești frumoase în jurul ei. Apoi repetase de atâtea ori poveștile încât, într-un final, ajunsese la rândul sau să nu mai fie cu adevărat. Să fie doar ceea ce își dorise întotdeauana să fie. Acum suntem doi dispăruți și o lume întreagă care ne caută. Nu ne va găsi niciodată.

Flash 24 :  „O dispariție”

Abisurile le găsiți și aici

Cum ar fi dacă deodată n-ai mai fi? Dacă ți-ar dispărea peste noapte toată viața, toate alias-urile și toate profilurile și ți-ar șterge cineva toate poveștile si toate cuvintele? Cum ar fi dacă ți-ai descoperi toate fotografiile făcute scrum și toți pașii deveniți urme? Cum ar fi dacă deodată ți-ar fi fost ascunse toate numele, toate prenumele, toate felurile în care îți spuneau odată oamenii și astfel, deodată, „ne-mai-fi-fost”, n-ai mai putea să-ți spui în nici un fel, căci, ce rost ar mai avea să-ți spui atâta vreme cât deodată nu mai ești? Cum ar fi?

Flash 24 :  „O dispariție”

Abisurile le găsiți și aici

viața este ca o frânghie întinsă bine pe care se bălăngăne o vrabie mică împotriva vântului și a anotimpurilor ea vrabia singură de prea multe ori te decizi să continui să speri împotriva tuturor și să te simți unul contra celorlalți trezindu-te a doua zi de dimineață ca un idiot de vinovat care tot crede și tot crede până se întemnițează singur între trei pereți și o fereastră fără perdele orientată spre grădina sufletului pictată într-o toamnă sosită pe nepusă masă într-o dimineață plictisită de joi ziua în care mă bucur cel mai mult că a trecut și încă mai este ca și cum aș cauta la nesfârșit infinitul acela de treceri dintr-o continuă uitare a unui noi sfârșit în imensa bucurie că va exista cu siguranță încă o trecere posibilă și încă una peste alta suntem făcuți să căutăm mereu altceva și altceva și în tot acest timp avem…