Dialog imaginar cu Deus
-Știi? Azi lumea mea e pătrată. Îi simt capetele cum i se îndoaie pe la colțuri și îmi vine să plâng.
-Spațiu
-Doar atât? Nici măcar un fir cu care să îmi prind pleopele ? Mi se golesc ochii de atâtea lacrimi dar continui să sper
-Tot spațiu
Vezi articolul original 118 cuvinte mai mult
Abisuri 