Într-o bună zi de septembrie
Au început să se strice toate :
Inimi, suflete, pereți,
Neoane Philips , plăci de faianță verzi,
Becuri diverse, robineți,
Țevi ruginite de timp, soarele la asfințit sub o tufa de scaieti.
Și, de atunci, dintr-o o dată,
A intrat totul la apă :
Zâmbetele, răpuse de vise,
Au decis să-si găsească altă viață,
Cu obiective mult mai clare, mai precise, visele, omorâte de zgomote,
Au ieșit din scenă aplaudate în ropote, până și centrala,
Încă tânără și-n formă a decis să-și ia adio de la lume,
Și-a luat țevile de gaz în cap
Și a fugit, îndrăgostită de-un robinet galben și puțin uzat.
29 septembrie
Abisuri 
Un „robinet galben si putin uzat”, însa-i din aur pur, curat, prin foc si prin cuptoare curatat, atemporal la SURSA VIETII conectat, IZVOR din STÂNCA VEACURILOR cautat, ce curge pe pamânt neîncetat, udând si irigând pustiul lumii gol si dezolant, abandonat de omul decazut, sarac, flamând si dezbracat, ce nu l-a-ntretinut, nu l-a iubit, nu l-a lucrat…
O duminica cu Soare-n Suflet, draga Daniela !