Sansa ratata

Mai bine strangeam din dinti pana nu mai puteam si taceam naibii pastrandu-mi cuvintele la rece, pentru mai tarziu sau poate pentru niciodata.

Continuă să citești Sansa ratata

Canalul

Indaratul sforii, incercati aici.
Inginerul, transpirat si obosit de atata panta, se oprea oleaca sa-si traga sufletul si-i facea cu mana vecinii aparute ca din intamplare la una dintre fereastrele deschise de peste drum. Apoi isi continua drumul in acelasi ritm domol pana dadea de dealul lui pe care-l cobora pana aprope de “Canal” . Acolo isi aducea aminte, zambind.

Continuă să citești Canalul

Exist sau traiesc ?

Lunea e o stare aparte
Fabricată din gânduri
Desperecheate
Adunate grămadă din resturi
Ţesute anapoda şi apoi lipite
Unul pe faţă şi altul pe dos…
Lunea e o stare bizară
Fără definiţie prealabilă
Existenţa stoarsă doar de suflu
Până la ultimul strop.
Trăiri lipsă, doar imagínate
Bazate doar pe considerente
Pur întâmplătoare.
Lunea e o stare chinuită
De durerile facerii
Un amestec de trăiri în faşă
Împinse de la spate
De emanaţiile unei existente
Deja aşezate la capitolul
« Amintiri ».
Lunea nu trăiesc
Lunea doar exist
Şi asta e un fapt
Cu acte în regule şi deci
Imposibil de contestat.

Celui ce da cu bata’n balta

Neasteptand doar sa treaca, agata in cui momentele penibile si treci mai departe privind doar undeva in zare caci exista intotdeauna un alt fel de a vedea lucrurile, cel putin unul care sa se potriveasca starii de trecere in care, fara sa iti dai seama, ai percutat, dintr-o bolnavicioasa neatentie la ceea ce este cu adevarat important, cel putin pentru altii.