Eu sunt epsilonul acela nesemnificativ

De fapt am un gust uşor amar. Uşor trecut, ofilit de atâtea întrebări fără răspuns. Nu mi-au plăcut niciodată pupăturile înfocate. Nu mi-au plăcut niciodată pupăturile de nici un fel. Adică nici în versuri, nici în proză, nici între linii, nici între spaţii. Nici măcar între puncte.

Continuă să citești Eu sunt epsilonul acela nesemnificativ

Epoci …

@ Warren Wong

Luciul din ochii tăi …
După el mă ghidez în funcţie de nuanţe
Nuanţele incerte le şterg cu cârpa
Până devin certe
Şi-mi indică direcţia zilei
Şi eu mă iau după ea
Şi mă ţin bine de tot
Urmele sunt clar apăsate
Curate, urmele
Mă duc până la capăt
Şi apoi mai cer
Mai dau o cârpă
Şi o iau de la capăt

Continuă să citești Epoci …

Totul va fi bine

Spune-mi că vrei o conversaţie în patru paşi mari şi gata. Spune-mi că nu există contradicţie, că nu poate exista contradicţie. Spune-mi că-ţi doreşti, din tot sufletul îţi doreşti să auzi ceea ce te defineşte în linii mari. „Trăsăturile” acelea de care toată lumea vorbeşte când te aduce-n vorbă. Caracteristicile acelea definitorii de care eşti atât de mândru. Atât de unic. Atât de „tu”.

Continuă să citești Totul va fi bine