În viață fă-ți de cap, cu cap, până peste cap
Cel mai greu este atunci când îţi dai seama că tehnologia te arată cu degetul „încă unul, unul în plus” şi tu te dai un pas îndărăt şi-ncă unul şi tot aşa până când laşi cadrul liber de tine. De riduri şi de ani.
Atunci te-apucă un chef nebun sa retrăieşti minciuna peliculei în alb si negru.
Si eu ma uit cu invidie la pozele blurate ale anilor alb negru, insa imi dau seama ca oricine arata super in poze blurate. Asa ca…blur yourself!
Nu-i asa ? Tris la drumu’ mare ! Si nu ne-a spus nimeni … Mie-mi pare rau ca am pierdut toate pozele acelea „in care ieseam perfect fara sa-mi dau seama de cat de mult ma amageam de una singura”.
Vorba aia, mai bine fericit, nu conteaza motivul 🙂
Mda, dar si cand te plezneste adevarul gol golut …
Mai , te-am ascultat si a iesit ceva … de vis
nice 🙂
Nu ridurile ma afecteaza ci faptul ca mi se aproba varsta pe care o afirm. Asta dupa ce ma prea obisnuisem cu „serios? atatia ai? arati ca o studenta!”. Acum nu se mai mira nimeni, ma mir eu ca nu mi se da mai mult…
Da, te inteleg perfect. Una e varsta „mentala” si alta cea „fizica”. Decalajul doare. Rau. Intr-un sens sau altul.
Macar am ajuns la varsta la care crema antirid e indicata, ridurile sunt deja acolo :))
😉 haz de necaz ….
rid de necaz 🙂
Bună,
Îmi place să scriu, să grădinăresc, să gătesc și să călătoresc
Lasă un răspuns