@ Jason Blackeye
Renegam condiţia de cui
Şi mă înţepam în găuri
Dar cuiele ţineau cu dinţii
De găurile lor
Şi găurile opuneau rezistenţa timpului
Şi timpul curgea rar
Între două cuie
Cădeau răpuse zilele
Şi zilele ţipau
Îngrămădite de ore
Şi orele treceau
Înecate de gânduri Citește în continuare „(Cu)cuie”
Mutat aici
Cineva spunea că ne cotropeşte cotidianul şi eu spuneam că nu înţeleg ce vroia să spună acel cineva. E ciudat cum uneori obţii răspunsuri fără să ţii cu dinţii să obţii răspunsuri. Sunt bine. Cât pot să fiu de bine în condiţiile în care nu cunosc nici locul potrivit, nici momentul nepotrivit şi nici inversul. Există lucruri care se întâmplă. Pur şi simplu se întâmplă. Fac parte din cei ce anticipează cât pot ei să anticipeze de tare. Adică anticipez până pleznesc de atâta anticipare şi apoi îmi rod degetele că nu s-a petrecut „aşa cum”. Chestiile care se întâmplă, pur şi simplu se întâmplă, le accept drept excepţii. Aşa e mersul lucrurilor. Să existe excepţii de la regula fiecăruia.
Mutat aici
Mutat aici
De fapt nu se mai întâmplă nimic. Trec si eu odată cu orele acelea umflate cu pompa. Trec si eu prin fumul ţigării pufaite sub stele. Pufăi, număr şi trec. Trec şi mă întreb „dacă”. Uneori îmi răspund că „sigur”, alteori am dubii. „Dar dacă ?” Am noroc că există ele, stelele. Nu ştiu cum fac să existe, ele, stelele, ele pur şi simplu există. Dimineaţa bag mâna în foc că nu va fi să fie. Existenţa e o stare efemeră. Nu există explicaţie plauzibilă, unii dau vina pe curenţi, alţii pe poziţie, alţii pur şi simplu constată. Eu, ca şi alţii, doar constat. Pe la şase se duc norii şi apar dungile. Trec multe avioane. Le constat trecerea numărând dungile. Uneori se intersectează, dungile, şi atunci mă întreb dacă cuiva i-a fost frică de intersecţie. Alteori nu mă întreb nimic, doar constat.
Constat, pufăi şi trec.
Mutat aici
Dau cu băţu’n baltă !
– Şi balta ce zicea?
– Balta zicea
Că ce am cu ea
Si apoi balta durea ..
@ Karolina Szczur
E atât de linişte
Printre degete
Au năvălit stelele
Printre degete
Şi luna stă să cadă
Printre degete
Mă apuc deodată de spumă
Şi mă ţin bine de spumă
Şi spuma se termină
De atâta mine
Şi stelele se satură
De atâta spumă
Şi degetele se strâng
De atâta linişte
Şi eu continui să strâng
De atâtea stele
Şi continui să număr
De atâtea zile
E atât de linişte
Printre vrăbii….
Abisuri 