Dau cu băţu’n baltă !
– Şi balta ce zicea?
– Balta zicea
Că ce am cu ea
Si apoi balta durea ..
Merg prin frunze moarte
Număr ploi
Una galbenă
Alta udă leorca, dincolo de noi
Dincolo de toate, în definitiv
Toatele le poţi numără pe degete
Şi degetele le poţi apuca
De mânere de plastic apucate
De umbrele negre apucate
De „vina mea„, de „vina ta”
Şi vina e mereu altundeva
„Undeva la mijloc”
Şi mijlocul e relativ
Eu percep soare
Tu percepi nori
Şi adevărul este vertical
Sau poate doar perpendicular
Sau poate că pur şi simplu
Adevărul nu este
(Asta da doctrină
Dar noi nu ştiam
Şi acumulam, mai ştii ?
Aveam o profesoară de economie politică
Licuţa
Care avea ce avea
Cu cordeluta)
Merg prin frunze moarte
Număr ploi
Şi mă contagiez de la atâta ud
De la atâta galben
Mă apuc la rândul meu
De-un băţ oarecare
(Pură întâmplare ?)
Şi iau bălţile la rând
Una câte una
Până nu mai există urmă de baltă
Şi nici urmă de băţ
Şi mă simt deodată
Atât de pură, atât de curată
Încât îmi vine să ţip
În gura mare
„Există o revoluţie a ploii
Şi-a frunzelor din noi”
Dar continui să ţip tot în gând
Fredonând.
