@ Jason Blackeye
Renegam condiţia de cui
Şi mă înţepam în găuri
Dar cuiele ţineau cu dinţii
De găurile lor
Şi găurile opuneau rezistenţa timpului
Şi timpul curgea rar
Între două cuie
Cădeau răpuse zilele
Şi zilele ţipau
Îngrămădite de ore
Şi orele treceau
Înecate de gânduri
Şi gândurile tuşeau
Din gânduri ieşea fum
Fumul acela ceaţă
Şi eu, între două fumuri
Mă întorceam la esenţial
Esenţialul acela bătut în cuie
O bună bucată din mine
M-a chinuit portocaliul cuielor
Portocaliu acela ciudat
Un pic decolorat
Încercam mai întâi cârpa
Şi cârpa eşua nuanţa
Încercam apoi degetul
Şi degetul eşua praful
Şi deodată nu mai încercam nimic
Şi (re)deveneam cui
Era aşa de bine
Doar să fiu.
Abisuri 
Frumos! Titlul destul de ludic feminizează poezia din start.
Cucuie, duduie … Ploua si-mi deschid umbrela si picurii cad oblic-cui, cucui