@ Ashley Knedler
În defintiv toţi ne scufundăm în ceva. Când nu există întrebări, există răspunsuri. E frumos să te scufunzi în răspunsuri. Când nu există răspunsuri există căi. E bine să te scunfunzi în căi. Căile acele paralele. Paralele cu toţi.
Căile acelea unde nu te ştie nimeni, nu te vede nimeni, nu te judecă nimeni, nu te trage nimeni de mânecă.
În definitiv toţi supravieţuim.
Extras din romanul-încă fără nume-care va apărea în curând
@ Raul Petri
Amestecasem pe orbecăite puțin din fiecare și fiecare câte puțin și ieșise ceva tare și cu gust ciudat. Acum mi se pare că sunt rotundă când de fapt sunt pătrată și oamenii mă percep triunghiulară.
@ Kelly Sikkema
Şi deodată a început să cânte şi atunci mi-am scos căştile din urechi şi am privit omul din faţă şi omul din faţă a zâmbit frumos, frumos de tot şi atunci mi-a venit să izbucnesc şi eu, să „trec peste” cu un pas mare, mare de tot. Şi am tot încercat să trec dar m-am împiedicat la jumătate. Întotdeauna mă împiedic la jumătate. Explicaţii ar fi multe, jumătatea mea e mai altfel, o jumătate ca de obicei goală, vidă, terminată de mult.
@ Eutah Mizushima
Lunea e o cârpă cu care s-a şters pe jos toată duminica. Din care nu s-a scurs apa. Din care ies picurii ca aricii şi care lasă dâre de un maroniu imprevizibil.
Lunea începe atunci când ţi-ai dori mai puţin să inceapă. În jumătatea aia de oră pe care ţi-ai fi rezervat-o în secret să recuperezi. Să-ţi aşezi visele la locul lor. Să te dumireşti . Să te întorci pe cealalată parte şi să speri că „cine ştie de unde sare iepurele”.
@ Jeremy Yap
Există zile când te simţi jucărie cu zgardă verde la gât şi tu chiar crezi în zgarda aia verde până când plouă o dată, plouă de două ori şi se duce dracului tot verdele şi rămâne şnurul ăla de doi bani şi zecile de mii de vise şi-ţi spui atunci că noroc cu visele, ce te-ai face tu fără vise, ai umbla ca nebunul de(z)legat de vise şi nimeni nu te-ar crede pe cuvânt pentru că tu exişti datorită viselor, şi nici în visele tale cele mai frumoase nu te-ai fi gândit că poţi urî pentru că ai crezut în cai verzi pe pereţi alb-murdar şi, când credeai tu mai tare şi mai tare în albul ăla gălbui, cineva – nu dai nume -ţi-a tăiat albul şi caii şi verdele şi a plecat cu tine cu tot până nu ai mai rămas deloc, nici măcar cât să-ţi dai seama că ai dreptul să crezi, să uiţi, să faci pasul pe lângă şi să recunoşti că ai făcut pasul ăla pe lângă şi să nu te creadă nimeni.
Căci tu n-ai dreptul la pasul pe lângă. Există zile când mai bine n-ai mai fi şi atunci nu s-ar mai povesti.
Extras din romanul-încă fără nume-care va apărea în curând
@ Larm Rmah
Existau zile în care nu ştia să vorbesca despre ea. Exista un mers firesc al lucrurilor, “regula aceea supremă” imposibil de controlat pe care, oricât de tare si-ar fi dorit, oricând de profund s-ar fi încăpăţânat să creadă, exista un mers firesc al lucrurilor pe care nu reuşea să-l schimbe.
@ Marina Vitale
De-ar fi fost să se ia după semne ar fi ales pătura verde. N-a putut însă să se ia după semne. Înghițise la repezeală un paracetamol și- și dizolvase starea într-un pahar de coniac pe care îl dăduse pe gât fără să-l simtă. De jur împrejur lumea părea să se clatine ciudat. Odata cu lumea se clătina si ea. Închisese ochii și așteptase să treacă, dârdâind. Nu trecuse.
A trebuit să iasă și ieșise.
@ Justin Luebke
Sunt într-o luptă crâncenă cu sistemul. Ne batem în valori. Ne argumentăm non-valorile în jumătaţi de măsură. Ne întrecem pe ultima sută de metri în convingeri. Timpul doboară convingeri, non-convigerile doboară oameni. N-am timpul necesar ultimului cuvânt. Mă complac în continuare tăcându-mi în continuare excepţiile.
@ Martha Dominguez
Avea oroare de bluzele albe și figurile ocupate de probleme altora. Mirosul acru încerca să și-l imagineze fiind practic inexistent, doar o părere în treacăt. Ușile albe, batante, și le imagina drept porți spre o altă dimensiune, discret paralelă, o lume a unui alt „eu” într-o formă discret olimpică.
Citește în continuare „Un exercitu de logică schizofrenică”
@ Jamie Saw
Există clipe mai mincinoase ca altele şi ecouri care le dau de gol. Există însă şi excepţii. Există clipe fără ecou, clipe care pur şi simplu trec de capul lor.
Abisuri 