Un exercitu de logică schizofrenică


@ Martha Dominguez

Avea oroare de bluzele albe și figurile ocupate de probleme altora. Mirosul acru încerca să și-l imagineze fiind practic inexistent, doar o părere în treacăt. Ușile albe, batante, și le imagina drept porți spre o altă dimensiune, discret paralelă, o lume a unui alt „eu” într-o formă discret olimpică.

Încerca să-și imagineze urmarea ca și cum nimic nu ar putea conta că. Ca și cum orice veste, oricât de defazată de sensul normal al rutinei instaurate ar putea fi, va deveni asimilată cu ușurință de o nouă versiune a cotidianului cu viteza caracteristică lucrurilor deja trasate prin forța imaginației anticipative și tonele de exerciții de punere în situație.

Pentru a putea simți o astfel de detașare fals nepăsătoare față de orice posibilitate, i-a trebuit ceva timp, o duzină de prăbușiri în gol cu reveniri nu foarte departe de starea de plecare și mult dat împrumut și recuperat alterat. Și mai ales, i-au trebuit zile în șir pentru a-și clădi o mare parte de răspunsurile la cea mai mare parte din întrebările-i inventate într-o logică imbatabil de confortabilă.

Un exercitu de logică schizofrenică împinsă la absurd. Un stil propriu de supraviețuire anticipativă, un set aproape complet de reacții posibile construit în zeci de iterații. Sute de căi alternative cu tone de cârje în dotare.

Privea pierdută în gânduri sala de așteptare goală, albă și sumbră, soarele nepăsător dintr-o viață pusă deocamdată deoparte, minutele multe și lungi de lungă așteptare.

Sosise mult prea devreme.

Reclame

2 gânduri despre &8222;Un exercitu de logică schizofrenică&8221;

  1. Omul în sine este o enigma. Nici o filozofie, religie sau stiinta cognitiva omeneasca nu a reusit sa patrunda tainele celulei ADN-ului uman, si al gândului mintii, însa psihologii si psihiatri catalogheaza schizofrenici (nebuni) pe cei ce nu traiesc si nu accepta sistemul de valori al majoritatii, majoritate care dealtfel este moarta înca de la venirea în aceasta dimensiune a perceptiei . Ce muritor de rând poate judeca absolut, ce este bine si ce nu, pentru semenul sau, sau cine îsi poate permite si aroga judecata aproapelui sau, atâta timp cât nu se judeca pe sine ? Judevatorii acestei lumi, nu sunt si ei muritori, imperfecti si vinovati ? Doar Cel ce l-a creat pe om dupa chipul si asemanarea Sa cunoaste tainele vietii, scopul pentru care existam în acest trup, si este SINGURUL indreptatit sa judece între om si om si chiar întreaga omenire, dupa cum o si face, de la începuturile existentei si o va încheia în scurta vreme, dupa planul stabilit dinaite de dimensiunea spatio-temporala relativa în care se zbate omenirea ca pestele pe uscat. !
    Poate sunt „schizofrenic” ! 🙂 )))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.