Oamenii sunt râu și râul curge

@ Denys Nevozhai

Totul provine de undeva, de undeva de aici…

Mental, îl ucideam pe Igor înecându-l în sosul roșu de creveți amestecați cu vin. Îmi dorisem un personaj credibil, inspirat din realitate, creasem un absolut imposibil. Ca să fie credibile, personajele aveau nevoie de o doză semnificativă de autenticitate. Chelnerul chel, de exemplu, cu privirea lui pierdută printre mese și oameni, cu mersul sau un pic  șchiopătat ar fi putut fi un Igor mai credibil. Se plimba nonșalant printre mese cu șervetul lui alb aruncat peste brațul păros și zâmbea politicos. “Un zâmbet ipocrit” îmi spuneam sorbind din vinul alb. Și totuși, posibilul Igor ar fi putut schimba lumea.

Continuă să citești Oamenii sunt râu și râul curge

Reclame

E complicat să mături timpul în vederea aterizării

@ Quentin Rade

Totul provine de undeva, dar înca nu se știe de unde…

Nu fusese atât de simplu să alegem simplu. Fusese o zi teribil de complicată. Zburasem lung într-un avión plin cu oameni de tot felul. Avionul, un A321 aproape nou, semăna cu un autobuz plin ochi cu oameni care păreau că nu mai zburaseră în viața lor. Sau poate își imaginaseră  doar că au zburat și asociaseră greșit zborul cu o rută oarecare cu opriri dese și frâne bruște. Nenumăratele turbulențe încercaseră cumva să educe oamenii dar oamenii aceia nu se lăsau educați. Existau mesage care îi rugau, îi implorau, îi somau să-și recapete locul dar oamenii aceia opuneau rezistentă. Îi priveam și îi imaginam personaje.

Continuă să citești E complicat să mături timpul în vederea aterizării

Sfat – pe timp de zi

An elderly man in a suit in a narrow alley in Tokyo's Shinjuku district

@ Oskar Krawczyk

Luați o geantă
Mare
Gen geantă – încăpătoare
Adăugați, cu mare precizie
Următoarea decizie :
10 cărți de dimensiuni
Rezonabile
Întâmplări cu personaje
De-a dreptul formidabile
Încercați apoi apăsat
Dacă țineți sau nu
La vântul turbat
Dacă există mișcare
De clătinare
Mai adăugați o carte
În geanta mare
Și, ca să existe prestanța
Și eleganța
Mișcării anti-vânt
Folosiți eșarfa din dotare
Pe post de turban
Anti-mișcare rebelă
A firelor de păr
Și pe cuvânt,
Veti devenit deodată
Cea mai elegantă
Si mai duioasa
Ad-hoc trecere
De pe Pământ

 

Mirosea a tălpi umede tăvălite prin nisip

palaja

Totul provine de undeva, dar înca nu se știe de unde…

Există zile în care vrei să vezi și nu reușești decât să privești. Zile în care nimicul devine mai presus decât orice-ul și tu devii fără să vrei una cu nimicul.

Miercurea aceea mă trezisem undeva spre oră șapte cu certa senzația că nimic nu mă va împiedica să văd marea. Ne cazasem cu o seară înainte într-un hotel cochet, dincolo de o autostradă cu șase benzi și cerusem o cameră cu fața spre autostradă. Recepționerul ne privise ciudat, probabil că nimeni nu-i mai ceruse până atunci o cameră cu față spre autostradă. Ne dăduse o cameră la capătul unui hol îngust. Lung și îngust. Mocheta, de un gri murdar, mirosea a tălpi umede tăvălite prin nisip și a cauciuc de șlapi abandonați la soare. Camera era mică dar cochetă și autostrada se vedea în spatele unui șir de plopi puțin uscați.

Continuă să citești Mirosea a tălpi umede tăvălite prin nisip

Buruienile, ca și firimiturile, erau o parte din definiția fiecăruia

plaja

Totul provine de undeva, de undeva de aici…

Priveam ușa albă, roasă de timp și mă gândeam la Igor. Mi-l dorisem crunt. Negru și crunt. Genul de personaj care să marcheze. Genul de personaj care să lase în urma lui o dâră de personalitate ieșită din comun.  Nu ieșise  exact cum mi-l imaginasem. Ca și alte personaje, Igor căpătase, încetul cu încetul, o mare parte din mine.

Dincolo de ușa roasă de timp, bătea vântul. Dispăruseră oamenii, faptele, poveștile oamenilor, dispăruseră odată cu ei si visele lor. Dincolo de ușa roasă, plajă era una cu marea și marea era una cu cerul. Un  tot imens și gri. Până mai ieri, dincolo de vânt, aproape de mare, era o plajă lată cu nisip fin. În fiecare zi pe la ora 4, barul din mijlocul plajei se umplea de oameni și sunete. Oamenii ciocneau pahare albe cu picior și-și imaginau viața dincolo de aparențe. Dintr-un motiv sau altul  aparențele fusesera mai presus decât oamenii.

Continuă să citești Buruienile, ca și firimiturile, erau o parte din definiția fiecăruia

Igor nu putea să ucidă

@ Derek Story

Totul provine de undeva, de undeva de aici…

La kilometrul 107 mirosea a creveți prăjiți în ulei fierbinte. În țara aceea de departe, aproape totul totul era prăjit în ulei fierbinte. Aproape totul căpăta o crustă galbenă de făină tăvălită prin ulei fierbinte.

Restaurantul, ascuns după tufa roșie, era mic, puțin sumbru și un pic aspru. Părea săpat în piatra din care se ițea muntele dar nu era. Trăiam doar cu impresia că este și cu certitudinea că prima impresie contează.

Continuă să citești Igor nu putea să ucidă