@ Quentin Rade
Totul provine de undeva, dar înca nu se știe de unde…
Nu fusese atât de simplu să alegem simplu. Fusese o zi teribil de complicată. Zburasem lung într-un avión plin cu oameni de tot felul. Avionul, un A321 aproape nou, semăna cu un autobuz plin ochi cu oameni care păreau că nu mai zburaseră în viața lor. Sau poate își imaginaseră doar că au zburat și asociaseră greșit zborul cu o rută oarecare cu opriri dese și frâne bruște. Nenumăratele turbulențe încercaseră cumva să educe oamenii dar oamenii aceia nu se lăsau educați. Existau mesage care îi rugau, îi implorau, îi somau să-și recapete locul dar oamenii aceia opuneau rezistentă. Îi priveam și îi imaginam personaje.
Imaginand, deodată totul devenea poveste. În definitiv, ceea ce conta este ce credeam că există în spatele oamenilor. În momentul acela precis credeam că îmi este frică de oameni. Produceau un zgomot de fond brutal care reușea să treacă peste zgomotul motoarelor. Îmi spusese odată cineva să încerc să ascult zgootul motoarelor in zbor. Încercasem și reușisem de nenumărate ori să adorm pe zgomotul motoarelor in zbor. Era un semn bun că exista zgomot de motoare. De data acesta însă, zgomotul oamenilor îngropa zgomotul motoarelor . Mi se făcuse frică de atâția oameni și îmi imaginasem mental că mătur timpul de oameni și culoarele acelea strâmte de oameni și turbulențele acelea dese de oameni. E complicat să mături timpul în vederea aterizării. Maturasem mări și munți și lacuri și așteptasem cuminți să ne sosească rândul la cârnații picanți. Stewardesa ajunsese la noi obosită și ne întrebase politicos ce am dori comandăm. Cerusem o sticlă de vin alb pe lângă cârnații picanți și apoi aterizasem cu o oră întârziere într-un aeroport cât un hambar. Găsisem autostrada, urmasem indicatoarele și, trei ore mai târziu, la kilometrul 107, cinci creveți roz se zbenguiau voioși într-un sos de telină verde și doi morcovi roșii zăceau puțin prea dulci abandonați pe marginea farfuriei pătrate într-o estetică gandită de un designer celebru.
Nimic nu e complicat, cînd IUBESTI neconditionat !