Igor nu putea să ucidă

@ Derek Story

Totul provine de undeva, de undeva de aici…

La kilometrul 107 mirosea a creveți prăjiți în ulei fierbinte. În țara aceea de departe, aproape totul totul era prăjit în ulei fierbinte. Aproape totul căpăta o crustă galbenă de făină tăvălită prin ulei fierbinte.

Restaurantul, ascuns după tufa roșie, era mic, puțin sumbru și un pic aspru. Părea săpat în piatra din care se ițea muntele dar nu era. Trăiam doar cu impresia că este și cu certitudinea că prima impresie contează.

Ne întâmpinase un chelner chel cu un șervet alb, călcat, aruncat peste un braț păros. Ne urase un „bun venit” în limba lui accelerată și ne așezase la o masă cu vedere spre autostradă. Ne oferise un aperitiv din partea casei și ne lăsase să alegem. Nu era atât de ușor să alegem. Meniul propunea multe și noi alesesem simplu. O jumătate de oră mai târziu, cinci creveți roz se zbenguiau voioși într-un sos de țelină verde și doi morcovi roșii zăceau puțin prea dulci abandonați pe marginea farfuriei pătrate  într-o estetică gândită de un designer celebru. Vinul alb, asortat la tot, oferea ansamblului un „ceva, nu știu exact ce” care mă aruncase într-un fel de meditație profundă și binevenită. Mă relaxam privind cand  autostrada, când petele albastre de cerneală de pe degete. Ieri mă luptasem fără succes cu Igor, personajul meu imaginat negativ, înalt, cu privire aspră și cu prea mult succes la femei. Undeva, nu știam exact unde,  mă împotmolisem în logica construcției.

În pofida aspectului sau de băiat rău, Igor nu putea să ucidă.

Urmarea ? Da-ți foaia …