As vrea sa cada din cer si totusi nu pica. Nu mai mult decat eventual firimituri aruncate de altii. Si totusi stiu ca prea putine cad din cer pe nepusa masa. Si totusi sper. Cum toata lumea da vina pe sistem m-am molipsit si eu si-l arat cu degetul de dimineata pana seara. Tin degetul intins, cat se poate de intins, si astept sa cada din cer o versiune imbunatatita. De doua saptamani ma doare degetul si tot degeaba.
Lună: august 2012
Ranced
Uneori simt ca miros a ranced. Uneori nu simt ca miros a ranced dar rancezesc si fara sa-mi dau seama. Atunci cand simt ca miros a ranced incerc sa nu ma tin de nas. Atunci cand miros a ranced incerc sa-mi schimb mirosul. Uneori imi reuseste din prima, alteori depun eforturi bune pana iese ceva pe masura rancezelii. Dar si atunci e bine, efortul ma inspira si transpir.
Domnu’ Bob
Domnul Bob se pregăteşte de pensionare. Nu, nu e încă pentru mâine dar cinci ani trec repede mai ales la vârstă lui. Domnu’ Bob face lucrurile în ritmul în care li se cuvinte, fiecare lucru cu ritmul sau. În plus, domnului Bob îi place să claseze lucrurile în funcţie de rang, greutate şi viteza de execuţie. În momentul de faţă domnu’ Bob planifică transportul. Asta e un lucru cu adevărat important căci mai mult de jumătate din viaţa domnului Bob se găseşte împrăştiată la o mare şi câteva ţări depărtare de punctul de aterizare.
Caut scop
Am nevoie de un scop. O tinta. Un obiectiv. Din alea tare interesante care sa ma faca sa visez si sa mi-l doresc cu orice pret. Din alea care sa-mi dea aripi si rabdare. De cateva zile am impresia ca totul sta pe loc, fara scop nu pot si pace, parca nimic nu trece. M-am pus pe treaba sa-mi caut scopul dar treaba-i grea si cu mine-n spinare se misca si mai greu. Ar fi fost cate ceva pe ici pe colea dar trebuie ceva munca de convingere si bani si nici una nu-i pe tava. Un scop bun nu se gaseste pe toate drumurile, asta-i buba! In plus, nici perioda nu-i propice ca toti isi cauta scopul, tocmai si l-au consumat pe ultimul si acum vor altul.
As scrie
As scrie din dulap dar ma inspaimanata hainele.
Dau umbre ciudate pe pereti.
As scrie de sub pat dar scartaie amarnic .
Parchetul e de pe vremea bunicilor.
As scrie dinspre sud dar soarele ma bate la cap.
Toiul n-a trecut de tot.
As scrie de dupa colt dar coltu-i deja ocupat.
Altii au avut nevoi inaintea mea.
As scrie pe sub usa dar nu incap toata.
Taiata in bucati as fi incompleta.
As scrie dar n-am unde.
Abandonez.
Scurgere
Mi se lipesc tamplele de cele cateva suvite inca razlete, spinarea imi picura cu incetinitorul, degetele-mi sunt lipici in devenire, tastatura neagra-i plata de-a binelea, topita de lipsuri si zdrobita de veri caniculare.
Anitviral
Imi aduc aminte de zilele acelea de demult cand, la vreo sapte ani si ceva, mi s-a interzis accesul la clasele scolii generale pe niste motive bine intemeiate. Descoperisera „tovarasii doctori” ca dadeam cu darnicie la toti nepastrand (aproape) nimic pentru mine. Cu altfel de cuvinte, eram exemplul personificat al altruismului coborat printre muritorii de rand. Atunci am aflat prima data ca se poate da din senin si fara voia nimanui. Atunci am aflat pentru prima data ca se poata lua de la unii si imparti la ceilalti fara urme vizibile de oaresce tranzactii.
Treceri
Timpul trece indiferent. Umplut sau lipsa. Indiferent de preferintele fiecaruia. Indiferent si linear, dunga de latime variabila dictata de puncte de vedere, unghiuri si contexte, trairi si momente. Dunga per ansamblu curbat-neincercuita, uneori dreapta, alteori doar spiralata.
Curios …
I se intampla uneori sa stea pe margine si sa asculte zumzetul multimii. Sa priveasca in van, fara punct si directie prealabile, in bataia vantului si a curiozitatii starnite de interesul pentru curiozitatile altora.
Orasul
Orasul ardea. De la primul contact si pana in ultima dimineata devreme. Ardea de parca se juca cu rabdarea fiecaruia. Ardea molcom, monoton. Cladiri albe si asimetrice furau privirea si gandurile lasand restul prada focului.
Abisuri 