Orasul


Orasul ardea. De la primul contact si pana in ultima dimineata devreme. Ardea de parca se juca cu rabdarea fiecaruia. Ardea molcom, monoton. Cladiri albe si asimetrice furau privirea si gandurile lasand restul prada focului.

Orasul mirosea. Urat. Gurile de canal scuipau resturi nedigerate de caldura, apa clocotita curgea mai degeaba din izvor imbacsita . Curatenia? Cauza pierduta din start.

Orasul mieuna. In toate nuantele posibile si imposibile, siluete lungi si slabe – chiar pot exista pisici atat de lungi si atat de slabe ? – isi revendicau dreptul la pete de umbra pe la mai toate colturile. (Initial am crezut ca-i vorba despre oarece sacralitate dobandita din mosi stramosi, mai apoi insa mi s-a explicat ca nu-i vorba decat de taxe prea mari si ne sponsorizate).

Orasul urca si cobora. In zeci de trepte, sute de trepte, mii de trepte. Cand iti era lumea mai draga „ia o colina abrupta la pachet cu cateva zeci de trepte”. Gratis si bun. Pentru sanatate. Mda, desigur, pentru vremuri mai bune. Si mai reci. Eventual.

Orasul aluneca. Astfalturi tocite de soare ii dadeau o mana de ajutor, marmura facea tot restul. Funduri de turisti neavizati gustau din plin pante abrupte si pietre antice.

Orasul stia engleza. Si franceza. Si o dadea de stire cu cate o mana de ajutor cazuta ca din cer. Raspunsuri fara cerere picate la tanc. Sentiment ciudat. Nici urma de agresivitate. Doar dorinta de a fi util. Incredibil!

(necunoscut unu) : „Could I help you? You seem lost”.

(noi) : „Vous parlez francais , je vous ai entendu parler au téléphone auparavant”.

(necunoscut unu) : „Oui, je parle français, un peu. My wife is french, one of my daughter live in Paris. L’autre fille est à New York. Vous cherchez une rue? Peut être I can help you , Oooh , excusez moi, je melange les langues”

(noi) „No problem, we understand. Yes, we are looking for the street xxx could you help us to find it?”

Si asa mai departe. Am gasit strada putin mai sus. Necunoscutul a pus degetul pe harta. Cam acolo era si destinatia noastra.

Orasul era, se pare, lipsit de urbanism. Si parea adevarat. Vazut de sus era incredibil de alb, incredibil de dens, incredibil de lung si incredibil de lat”. Vazut de sus parea in general uniform dar, privit cu atentie, isi demasca la fiecare colt „originalitatea”. Blocuri cochete inconjurate de case ne cochete, inconjurau  biserici mici sau biserici mari. Amalgam balcanic. „Charme à  la grecque”?

Orasul exista cu adevarat prin unicitatea lui.

Anunțuri

4 gânduri despre &8222;Orasul&8221;

    1. Pisicile orasului erau multe si diferite. De ceea ce cunosteam. De celelalte. Slabe si lungi. Domestice. Toropite de caldura, ascunse pe ici pe colo. Localnicii le hraneau , le dadeu apa. Cainii erau si ei relativ multi dar mult mai putini ca pisicile.

  1. Pingback: BunDeCitit.ro

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s