Anti sistem

As vrea sa cada din cer si totusi nu pica. Nu mai mult decat eventual firimituri aruncate de altii. Si totusi stiu ca prea putine cad din cer pe nepusa masa. Si totusi sper. Cum toata lumea da vina pe sistem m-am molipsit si eu si-l arat cu degetul de dimineata pana seara. Tin degetul intins, cat se poate de intins, si astept sa cada din cer o versiune imbunatatita. De doua saptamani ma doare degetul si tot degeaba.

De doua saptamani adun firmituri si le las sa treaca. Ieri mi s-a cerut sa nu le mai las sa treaca fara sa dau macar impresia ca m-ar putea interesa. De ieri incepand ma dau cica interesata de resturile altora. Solidara cu neputinta altora de a-si trata resturile. Asta-i tendinta  dictata de sistem si cum sistemului nu-i plac oamenii contra, sistemul impune tendinta generala oamenilor non contra.

Eu am incercat cu disperare sa ma abtin de la orice fel de tendinta asteptand doar sa cada ceva, orice putin altceva, putin mai nou, putin mai rotund si cu o ceva urma de forma aplicabila cu adevarat in practica, ceva care sa ma poata chiar interesa, sau macar sa-mi poata starni doar interesul, cel putin doar interesul.

Oamenii din jurul meu par ocupati, unii se dau ocupati de ochii celorlalti, altii uita ca defapt nu sunt ocupati si ca defapt isi petrec timpul repetand lucruri la nesfarsit. Simtindu-se probabil utili, uitarea le face bine. Mintindu-se utili uita cine sunt cu adevarat. Altii ignora pur si simplu realitatea, umpland golurile cu totul si cu totul cu altceva.

Am incercat sa ma abtin de la tendinte dar sistemul m-a prins din urma, sunt mult prea sincera pentru vremurile in care ma rotesc. Nu stiu sa ma ascund bine de tot si mereu sunt gasita de altii si readusa in rand cu masele.

Detest sistemele si naivitatea oamenilor in fata lor, neputinta oamenilor in fata lor. Naivitatea de a crede ca va pica din cer un ceva perturbator care ar putea modifica regulile si tendintele. Neputinta de a accepta inacceptabilul. Exceptiile le numar pe degete si reusesc cu greu sa le inteleg. Extraterestrii. Ajung totusi sa le dau dreptate intr-un final si le invidiez detasarea, delta-ul grotesc alimentat de deformarea provocata de diferentele enorme dintre ei si restul lumii.

As vrea sa fiu extraterestru dar pare-se ca m-am nascut fara samanta necesara unui astfel de destin. Am fost invatata sa supravietuiesc doar cu ceea ce am avut repartizat la nastere si sa nu-mi pun intrebari care ar putea starni invidia altora. Am fost invatata sa execut cat mai perfect tendintele, sa excelez in executii cat mai acrobatice ale tendintelor. Si atunci cand tendintele nu mi s-ar putea potrivi chiar manusa sa ma plang privind spre cer asteptand sa cada.

Am aplicat ani in sir zicerile astea si cred c-am obosit. Sunt obosita de atata stat in asteptare, de atata privit la altii, de atata neputinta de a-mi depasi propriile ritualuri. Am obosit de atata impins cu forta inapoi in rand cu lumea si regulile ei debile. Caci da,  excelez in identificarea regulilor debile, in analiza debilitatii lor atat de evidente totusi. Excelez in analiza de detalii pe care majoritatea le ignora. Excelez in mare parte in chestiile care nu mai sunt la moda.

Excelez contra tendintelor si simt cum ma scurg pe zi ce trece tot asteptand.