Condur(ul) fermecat

Nasul era oribil

Zacea scurgandu-se

Rosu-fals

„Falsitatea e o stare de spirit”

Continuă să citești Condur(ul) fermecat

As fi putut

As fi putut pune anunt „veniti si comentati, avem nevoie de pareri multe, parerile voastre conteaza cu adevarat, traiesc numai prin parerile altora”. As fi putut afisa sus si tare intr-o zona de acoperire maxima „exist, pentru mai multe detalii, apasati aici„. As fi putut striga cat ii ziua de mare „fabric proza cu ochii inchisi, creez randuri in curba si cuvinte schioape, cine nu ma crede pe cuvant sa vina sa vada cu ochiul-lupa (lupa e din partea casei)”.

As fi putut face comert cu metafore „zece, ieftine si bune, pe incercate, pe gustate”.

Continuă să citești As fi putut

Rutina

Ajung gafaind, salut zambind, nu-mi raspunde nimeni, continui sa zambesc, apas pe buton, astept, urc, salut, mi se raspunde, caut cheia, n-o gasesc, injur putin, doar putin, continui sa zambesc, ajung, cobor, salut, „o cafea?”, mi se raspunde, zambesc, caut cheia, o gasesc, intru, arunc geanta, scot servetelul, sterg ecranul, privesc.

Continuă să citești Rutina

Puterea momentului – ieftin si bun

De dezamagita fusese si inca de atatea ori ca nu-i ajungeau zilele anului sa le enumere pe toate. De atata amar de numere devenise imuna „trec toate, scopul in sine e mai prejos decat momentul, sa ne revedem deci prioritatile oameni buni”.

Continuă să citești Puterea momentului – ieftin si bun

Ochi in ochi

Un mit? Nici chiar asa. Pupila reprezenta prin ea insasi o metafora. De departe era o pupila ca toate pupilele, centrata, rotunda, asortata la ansamblu si adaptabila la diferite contexte. Se marea exact cand trebuia, se antrenase ani la rand, stia greutatea fiecarei senzatii si-si adapta volumul la intensitatea clipei. Cand momentele se topeau nesemnificative, pupila se odihnea micsorata, doar constatand fapte diverse de nu foarte mare importanta „de unde stii tu cat de importante sunt faptele?” Pupila cunostea importanta lucrurilor dupa frecventa batailor, cu cat bataile erau mai dese si mai puternice cu atat lucrurile erau mai importante.  „Ei, simt si eu vazand zi cu zi, acumuland si apoi comparand”.

Continuă să citești Ochi in ochi

Impresii in buzunare de piele

„Stai sa-mi inchei nasturele asta negru si vin”. Sa-mi trag doar fermoarul si sa ma abtin sa spun mai multe pe aceeasi tema, ca-mi ies vorbe si risc sa dau pe langa. Rosul asta ma ameteste de intens ce se roteste, am impresia uneori ca Pamantul e cu fundul in sus, cand ma ia cu impresii din astea, ma ia de luni de dimineata si ma tine cel putin o saptamana „ca si gripa, or fi frati”, „naiba sa le ia de impresii ca am acumulat atatea de mi-am umplut toate buzunarele”.

Continuă să citești Impresii in buzunare de piele

Vacanta la Straja – povestea siretului

Siretul se taraie obosit in urma talpii groase, fusese odata legat-nod dar timpul trece, apa curge, pietrele se sar cand nu se aluneca, peisajele se schimba, cand o frunza verde razleata, cand vreo zece rosiatice, cand tot restul galbene-portocalii, genul acela de culoare imposibil de povestit „cum, tu povestesti imaginile?” „ma mai apuca, din cand in cand”.

Continuă să citești Vacanta la Straja – povestea siretului