Rutina


Ajung gafaind, salut zambind, nu-mi raspunde nimeni, continui sa zambesc, apas pe buton, astept, urc, salut, mi se raspunde, caut cheia, n-o gasesc, injur putin, doar putin, continui sa zambesc, ajung, cobor, salut, „o cafea?”, mi se raspunde, zambesc, caut cheia, o gasesc, intru, arunc geanta, scot servetelul, sterg ecranul, privesc.

Cateva pete razlete, caut din nou pachetul, scot servetelul, sterg, privesc, in sfarsit multumita, caut pixul verde  in teancul de pixuri si alte produse de papetarie,

pix verde 240x240

nu-l gasesc, dau vina pe geanta, o trantesc, privesc cosul cu interes, privesc geanta din nou „inca odata si acolo sfarsesti”, ridic patru foi de hartie, suflu praful, le mototolesc, privesc cosul, il nimeresc, adun inca cinci foi, le citesc in diagonala, le impaturesc, gasesc pixul verde, zambesc, fac o cruce verde „sa nu uit”, pe mana dreapta, privesc capacul ros, il detest, las pixul intre doua foi albe format A4, tastez parola, o data, de doua ori, caut pachetul, scot servetelul, sterg tastatura „sa la ia naiba de litere ca-s sterse rau”, a treia oara reusesc „youpi, pot sa muncesc !”

Scot pixul verde dintre dinti cu capac cu tot, ma uit la cos, ma uit la pix, ma uit la capac „sa indraznesc ?” Mi-e prea drag pixul, las cosul in plan secund, caut cheia, o gasesc, inchid usa de doua ori „se mai fura din cand in cand”, ciocan de trei ori, „cafea?”, raspuns afirmativ, apas, cobor, comand, discut, polemici, ceva planuri, ma ridic, arunc la cos (nu, nu acelasi cos ca avem „tri selectiv”), apas, urc, cobor intru, ma uit la cos „iar nu l-au golit”, caut pachetul, scot servetelul, sterg biroul, caut pixul verde, capacul nicaieri, ma aplec, descopar mocheta gri plina de praf, ridic doua foi format A4, le privesc, le mototolesc. Ma uit la cosul plin cu ochii stransi, o data, de doua ori, il nimeresc. Ma aplec din nou, capacul nicaieri, scaunul face umbra, il deplasez putin spre cos, caut din nou, gasesc capacul, caut pachetul, scot servetelul, sterg capacul, caut cosul din priviri, il gasesc, il privesc lung, mototolesc servetelul, tintesc, unu-zero pentru cos…

Trag scaunul la loc, ma asez comod, caut pixul cu capacul intre dinti, ridic o foaie A4, o mototolesc, privesc lung cosul, nimeresc, gasesc pixul, suna telefonul, ma uit la ceas „la naiba ce repede trece timpul”, raspund, ma prezint, ma conectez, privesc, mestec capacul, notez, intreb, mi se raspunde, zambesc, caut pixul intre dinti, il gasesc, privesc zambind cosul, iau un servetel, imi sterg ochelarii, privec, notez, arunc, nimeresc, si tot asa in fiecare zi intre orele 8:00 si 17:30, cu anumite mici exceptii.

Acest articol a fost scris pentru Superblog 2013 proba Stampile online.ro

Logo-vectorial-stampile-online-1

Anunțuri

22 de gânduri despre &8222;Rutina&8221;

  1. Fără metaforă ? 😯 Așaaaa …, simplu, direct, în propoziții scurte, simple ? Neuronul meu obișnuit să țopăie se revoltă ! E-atât de simplu de-nțeles, că nu-nțelege. 👿

      1. Da, ce-i drept, e drept. Ritmul face muzica, nu ? Dar spunei asta lui Paganini ! Sau unui cântăreț de jazz care improvizează.

      2. Pai depinde de muzica, la fiecare gen, ritmul ei, la fiecare ploaie umbrela ei, ca doar nimic nu-i universal valabil si oameni suntem, adaptabili la stare si context.

  2. Întâi și-ntâi, share pe facebook, fără nicio ezitare, știu că răspândesc un text de text, fraier cine nu-l citește. Apoi lectură de plăcere, și-apoi un like sincer. Cu care uneori încep, pentru că știu că voi citi un text de text, cum am zis.

    1. Un „multumesc” sincer. Este un „altfel” de text, fara metafore, definit tocmai prin simplitatea cuvintelor, virgula, cuvant, virgula, si prin ritm. Faptele-s partial adevarate (cafeaua, liftul (ascuns in spatele apasatului), colegul, salutul fara raspuns). Cosul exista cu adevarat, pixul verde cu capac mancat deasemenea. Imi pare tare bine ca ti-a placut, l-am scris dintr-o suflare – asa de tare-mi plac momentele „dintr-o suflare”.

      1. hai la mâţ! tot am făcut selecţie pentru copiluţi şi m-a luat groaza cţte am! sunt o catastrofă! mai nou mi-am găsit şi pilă … de ascuţit peniţa. 😆

  3. Eu clar vreau pix cu mină verde, să scriu cu ritm, cadentat, asa ca la armată. Dar…n-am nici eu, si nici stilou. Unul vechi doar să-mi aduc aminte de tata si plăcerea cu care spunea: „ti-am luat un stilou cu penita de aur, pentru copilul meu de aur”. Nu ştiu dacă a aflat, până s-a dus, dar Copilul de aur …cântă…la manelişti.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s