„Stai sa-mi inchei nasturele asta negru si vin”. Sa-mi trag doar fermoarul si sa ma abtin sa spun mai multe pe aceeasi tema, ca-mi ies vorbe si risc sa dau pe langa. Rosul asta ma ameteste de intens ce se roteste, am impresia uneori ca Pamantul e cu fundul in sus, cand ma ia cu impresii din astea, ma ia de luni de dimineata si ma tine cel putin o saptamana „ca si gripa, or fi frati”, „naiba sa le ia de impresii ca am acumulat atatea de mi-am umplut toate buzunarele”.
Imping pana nu mai incape si apoi trec la buzunarul din fata. Elegant ii captusesc interiorul cu prea-plinul – am impresia ca impresiile astea se inmultesc vazand cu ochii – si apoi indes la greu „azi am avut impresia ca am ratat apocalipsa, se rotea totul si eu odata cu el si-n jur lumea innebunise. Se acuzau care pe care prin prisma interpretarilor si apoi se mirau de rezultat”.
Cand simt capatul pe buricele degetelor, trag fermoare dupa fermoare, sar dinti „fermoarul nu merge de multe ori la apa”, impresii gramada raman pe drumuri „ce sa ma fac doamne cu ele, sa le las sa se stinga?”.
O impresie stinsa imi face cu mana „macar ai incercat si asta merita o bula de sampanie”.
„Nu e totul pierdut, atata vreme cat vor exista buzunare in spatele fermoarelor mai vor exista si sperante, impresiile mor, se face loc, geanta-i incapatoare, o caut mereu cat mai mare, volum intins la infinit, imi plac stirile cu miros de nou si cartile, oh, ce-mi mai plac cartile, de acolo mi se trag in general impresiile dar nu ma pot abtine, car la greu, cand simt ca dau de fund mai inghesui ceva randuri, intre doua statii imi strag geanta la piept „ar fi pacat sa pierd bunatate de continut, impresiile mele imi place sa cred ca sunt unice. „Esti naiva”, „probabil, dar imi asum naivitatea ne-impartasind impresiile decat cu cei foarte apropiati”.
Polemicile ma irita rau si-mi aspresc rau atingerile, „mai pileste-ti si tu asperitatile, ca-i pacat de pielea aia fina, cati s-or fi muncit la ea ca s-o strici tu cu aberatiile tale”.
Stai sa-mi inchei nasturele asta negru, sa-mi strang puternic geanta la piept si sa trec mai departe „unele lucruri trebuiesc trecute cu vederea, cu inflatia asta de impresii nu e mult loc de interpretari”. Ma uit la buzunarele burdusite, ma uit la randurile necitite, ma intreb „sa-mi trebuiasca oare o reeija in plus?” Supun ideea la vot, impresiile impaturesc hartiutele in patru si se intorc in buzunarele lor „daca tot e sa fie, sa fie genti de piele. Senzatia nu comporta comparatie.”
Zis si facut, acum caut.
Acest articol participa la Superblog 2013.
Sursa imagine: aici.
Abisuri 
Să fie cu de toate! 🙂
Saptamana asta e in top, am atatea ca-mi trebuie un sac !
…fotografia cu geanta se apropie de ideea mea de geantă. Asa as reinventa şi nevoia mea de a o purta fără casa după mine, doar cu impresii…
Este pe placul meu, sportiva. Solida. Taman buna de umplut cu cate si mai cate. Ai grija, impresiile cantaresc uneori greu !
polemica e bună, dacă e cu rost şi cu ton bun. da nu-i păcat de pielea aia albă, să stea ea aşa nevopsită?
mă gândesc şi eu că am ratat apocalipsa, ba nici cutremurul nu l-am simţit şi până să mă trezesc de-a binelea a dat ploaia. tragem fermoarul şi conchidem sec: am chef să tac în buzunarul meu, să-mi împachetez cuvintele ca pe şerveţele…
De-ai stii cat e de contagioasa aceasta post-apocalipsa… Ca si tine simt ca prea plinul impresiilor m-au dat gata obligand-ma cumva sa trag fermoarul, temporar. In lipsa de cuvinte cu sens nu-mi ramane decat sa astept … sa treaca. Ca si tine, profit de buzunarase pana va trece. Macar de-ar ploua, ar fi o explicatie cat de cat plauzibila… Dar nici macar, cer senin de octombrie, frunze galbene, gogonele la borcan. O mini vacanta-n tacere…
nu în tăcere… în scris. ne rămân bucăţile de hârtie! 😉 din buzunare…
La mine par sa se fi ofilit pana si bucatelele de hartie… Dar sigur va trece !
mai ca-mi vine sa port si eu o geanta din asta. haha. imi place mult articolul.bravo! 🙂
Este o geanta perfecta pentru carat impresii de tot felul. Si cand nu sunt prea multe, se ajusteaza ;-). Proba asta m-a inspirat teribil, cred ca geanta reprezinta prin ea insasi o metafora. Am scris randurile dintr-o suflare. Multumesc.
🙂 Cate metafore misuna pe strazi…
Misuna, iti spun eu , multe, ochi sa le simtim sa avem 😉
🙂
De ce nu m-a invatat si pe mine nimeni ca anumite impresii si stari stau bine in buzunarele gentilor? Poate ca as fi fost mai linistita in anumite perioade ale vietii. 🙂
Pai nu te invata nimeni chestiile astea; e vorba de supravietuire ….
imi place ritmul alert, de-a dreptul sufocant.
😉 si inca e mic copil, stai sa vezi in „rutina” acolo intampalri in vrac. Desigur, un stil diferit.
Inca nu il citesc. Nu am citit nici cerinta la proba respectiva. Il voi citi abia dupa ce voi avea propria-mi abordare. 🙂
Dan am observat tactica 😉 E foarte bine asa, si eu fac la fel.