Pietre cubice

Nu ma stiu cu exactitudine daca eram cu totii stransi intr-o camera – cea din fata de la strada – sau impartiti intre cele doua camere un hol si o bucatarie. Noaptea sufla cu gloante si bocanci grei duduiau lezpezi umezi, neuniforme. O cutie dreptunghiulara dintr-un lemn lucios, gen furnir, arunca stiri in bucla. Sirius. Intre doua gloante priveam prin draperia groasa. Nu aveam brad, unul adevarat nu mai avusesem de vreo cinci ani buni.

Continuă lectura

AF 1888

Totul a mers ca pe roate pana am ajuns la terminalul E poarta L29. Acolo am inceput sa simtim jumatatea goala a paharului. Rece.

Primele zece minute de intarziere ni s-au parut „normale”, urmatoarele douazeci le-am trecut omeneste cu „privirea” pierduta undeva printre cei doua sute de pasageri „iti dai seama ca intr-un A 330 incap tot doua sute de oameni?”

Continuă lectura

Echilibristica intr-un pahar cu vise

Ma intrebai cum eram, iti raspundeam “timida” , priveai paharul gol cateva secunde si dadeai incet din cap “poate ca nu erai tu”. Te priveam incredula, pipaiam pamatul tare, uscat , scoteam o cazma si incepeam sa sap. Mi se scurgeau picurii printre firele albe ale mustatii, ritmul accelera, bataturile cresteau in varf de palma, gandurile bateau praful si praful lasa loc gropii. Intr-un fund de groapa, cateva secvente, amestecate, o curte aproape goala, o scara in spirala, un fir alb de creta consumata, un burete plin de apa. Aveam multe de spus dar degetele-mi refuzau parerile. In jur parerile altora isi cereau cu tarie dreptul la replica. Treceam pe langa fara sa stiu.

Continuă lectura