Omul fosnea ziarul intermitent, sacadat, mecanic parca. Imperturbabile momente de doar aparenta solitudine. La intervale sincronizate parca, pleoape se deschideau de jur imprejur, priveau mustrator, se inchideau la loc intr-o sfanta consolare.
Ma concentram pe ce puteam ascultandu-mi buimaca gandurile. I-as fi facut ghem toate literele, sifonandu-le semnificatiile, amestecandu-le toate sensurile, imprastiindu-le pauzele, pastrand astfel linistea ambianta.
Dar nu puteam. Peretii dreptunghiulari impiedicau orice initiativa.
Analizand situatia intre doua ghemotoace imperfecte am ascultat inca o data literele sifonandu-se, m-am imaginat o secunda in locul lor, numai o secunda, am zambit aproape imperceptibil, am strans calduros mana destinului rasufland usurata si apoi am coborat la prima. Cel mai destept cedeaza.
Cum etica parea mai coapta dis de dimineata, mi-am asumat exceptia de la medie profitand de lipsa peretilor. La primul semafor omul cu ziarul astepta sa se faca verde.
Spune-mi măcar că nu era un tabloid…
Sincer, habar nu am, singurul detaliu remarcabil era fosnetul
E straniu, nu crezi ? În tot zgomotul acela tu ai rămas cu o „amintire” auditivă, mai greu de perceput, și nu cu una vizuală, mai la îndemână. Ceva trebuie să te fi tulburat. Ești claustrofobă ?
Da.
Aştepta să se facă el verde? Că aşa se înţelege.
Ar fi un moment frumos…verde tu, de te-ai dat jos, verde el…înverziţi de nervi.
Ca sa vezi ravagii ! Noroc cu verdele ca poate sintetiza totul intr-o senzatie.
O posibilitate interesanta, ca prea era negru tot …
Frumos!
Multumesc ! Te-ai inverzit?
Bună seara. Știai că azi e ziua ta? Am auzit la radio și mi-am amintit și eu: conform calendarului ortodox, astăzi a fost sărbătorit Sfântul Proroc Daniel. Să ne trăiești, cu sănătate! La mulți ani, Abisuri!
Nu stiam, multumesc. A trecut deja …
Ar trebui să te bucuri că înca sunt oameni care citesc! 🙂
E un mod pozitiv de a vedea lucrurile. Unii sunt insa ostentativi chiar si cand citesc ziarul
[…] ieri a fost rândul cuvântului “ziar” regăsit în titlul postării de pe “Abisurile” să mă trimită cu gândul hăăăăăăt departe înapoi, cu vreo 4 anişori înainte de […]