Esti doborat de jocul de-a frica, pleopele-ti cad grele de emotii, gandurile roiesc in jurul cadavrelor, cercuri ingrosate pe margine de insomnii facute pachet si aruncate fix in mijloc de noapte.
Undeva dincolo de fereastra dubla, o libelula grasa sta in varf de masa si se crede mireasa.
Esti obosit de jocul cu tinele, tavalit de regrete un pic cam tardive, ametit de vagoane intregi de raspunsuri la intrebari nepuse, rostogolit intre dorinta de a putea si realitatea amara de a accepta infrangerea drept experienta complementara tot restului, deja bine tarsait prin viata.
Undeva in noaptea neagra o libelula grasa se grabeste spre piata intr-o dispozitie creata.
Esti incercuit de ganduri de diametre din ce in ce mai mici si arce intinse dincolo de limite. Negrul devine zgomot si sunetele se manjesc in nuante de gri. Semnele de intrebare striga in gura mare, semnele de exclamare se ignora de unele singure.
Undeva in afara cercului o libelula fina se crede balerina.
Esti doar tu asa cum te-ai lasat candva, undeva intr-o multime de insecte capricioase si cu multe fixuri.
Si asta este singura realitate tangibila, dincolo de noapte, dincolo de ferestrele duble, dincolo de cercuri si arcele intinse la maximum.
Abisuri 
O concluzie minunată! Insecticidele sunt o soluţie, dar nu soluţia!
😉
🙄 Normal! Când insecticidul nu-i acasă, insectele îşi fac de cap(cu lipici) pe masă!
Detest chestiile toxice, prefer uneori insectele
Deteşti iubirea? Şi ea e toxică! Cu fluturaşii ei, cu libe…lulele ei…
Uneori pana si fluturasii sunt amari
Eu cred ce crede libelula. E dreptul ei. E viaţa ei. Ce te bagi?
Eu nu ma bag, eu doar constat 😉
Io iar n-am înțăles nimic, ‘tu-i libelula ei de treabă … 👿
eh… barbatii… mi-a placut finalul
ba io la insecticide nu mă bag! că nu-mi place mirosul! 😀
sa lasam insectele sa moara de moarte buna deci
O libelula grasa sta in varf de masa si se crede mireasa. O libelula fina se crede balerina. Negrul devine zgomot. Îmi plac libelulele tale (și libelulele în general, și libelulul lui Nichita cel mai mult).La negrul care devine zgomot, nu vreau să mă gândesc acum nicio secundă mai mult, deși m-a intrigat transformarea lui, din nuanță, în sunet care impresionează neplăcut auzul (conf. DEX). Mi-a plăcut și de această dată cum ai scris. Bon nuit.
la inceput a fost libelula, apoi negrul si cercul, a urmat apoi zgomotul si uite asa, toate pe rand, mai putin una. Multumesc, sper sa fie !
[…] poate: mulțumesc. Aș vrea ca leapșa mea să fie preluată de Almanahe, Psi, Valeriu D.G.Barbu, Abisuri și […]