Echilibristica intr-un pahar cu vise


Ma intrebai cum eram, iti raspundeam “timida” , priveai paharul gol cateva secunde si dadeai incet din cap “poate ca nu erai tu”. Te priveam incredula, pipaiam pamatul tare, uscat , scoteam o cazma si incepeam sa sap. Mi se scurgeau picurii printre firele albe ale mustatii, ritmul accelera, bataturile cresteau in varf de palma, gandurile bateau praful si praful lasa loc gropii. Intr-un fund de groapa, cateva secvente, amestecate, o curte aproape goala, o scara in spirala, un fir alb de creta consumata, un burete plin de apa. Aveam multe de spus dar degetele-mi refuzau parerile. In jur parerile altora isi cereau cu tarie dreptul la replica. Treceam pe langa fara sa stiu.

Ma intrebai cum eram, iti raspundeam “fabricam vise cu toptanul”, priveai picurii fini dincolo de plopul inca verde si-mi raspundeai timid “de ce vorbesti la trecut?” Te intelegeam ascultandu-te si consideram orice detaliu de prisos. Ma priveai cerand si-mi abandonam principiile explicand “am reusit sa evadez intre timp”. Captam o vibratie, falsa si, incercand sa-i gasesc o explicatie, ii accentuam si mai tare fondul, tocindu-i doar forma. Inchideam apoi ochii si secundele-mi inapoiau starea initiala lipsita de emotia non-prezentului. Goleam fara sa vreau esente, imbatandu-ma doar cu senzatii.

Ma intrebai “de ce”, iti raspundeam intr-un picior, intr-un echilibru precar. Golite de continut, visele luau forma celorlati, picurand pana la capat, degeaba.

Articol scris pentru Psiluneala. Mai multe aici.

Anunțuri

25 de gânduri despre &8222;Echilibristica intr-un pahar cu vise&8221;

  1. Suntem mci fabrici de vise fara sa reusim a le „consuma” vreodata… si daca le privim cu adevarat intelegem ca sunt atat de lipsite de sens… cea mai mare parte dintre ele.

  2. Dor, cum să fie visele lipsite de sens? Fără vise am muri! Ele sunt balanţa noastră, sunt cele care ne ţin în echilibru!
    Nimic nu pică degeaba… 🙂

  3. Acum vreo 7 sau 8 ani (nu-mi amintesc exact) un deținut a evadat din penitenciarul de la Poarta Albă spre sfârșitul lunii septembrie. Timp de două luni poliția l-a căutat fără a fi în stare să-i dea de urmă. Pe la jumătatea lui decembrie s-au trezit cu el la poarta închisorii. S-a predat singur, explicând : „Îmi era frig și nu aveam ce mânca.”

  4. Cu gândul coasem vise şi nici nu ne dăm seama c-am putea fi fabrici mari de vise. Să le trăim? Mmm, nu-i trebuie oricui! Să le trecem pe hârtie? Ar fi prea multă, inutilă. Să le uităm…ar fi mai bine. Poate le păstrăm chiar în amintire.

  5. Fabricăm vise. Evadăm dintre cele
    care-s doar pentru noi, rătăcite, rebele,
    dar păstrăm câteva, urmă fină de stele,
    le-ocrotim şi clădim realitate din ele.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s