Mesaj pentru mine

Ma uit din ce in ce mai des. Uneori doar bine ascunsa in privirile celorlalti. Alteori in spatele gandurilor impletite dar nepronuntate. Sau, eventual, prin incalcitele si nesfarsite discutii cu mine si despre mine. De cele mai multe ori insa, ma uit atat de bine si atat de profund incat cu greu imi amintesc unde m-am lasat si in ce scop.

Continuă lectura „Mesaj pentru mine”

Anunțuri

Prin ploaie

Stau la masa tacerii si incerc sa privesc dincolo de tine, spre griul monoton din spatele geamurilor ude. Imi amintesc de ea, cea de atunci demult. In inocenta mea copilareasca atunci, demult, speram sa pot opri timpul in loc timp de ceva mai mult decat o clipa ca sa-i mai pot gusta din jocurile sugerate in mijloc de traseu.

Am cunoscut-o mai intai rapoasa, impotmolita in noroaiele ploilor de toamna tarzie si a conductelor prost izolate. Invadata de rasetele saniilor din hop in hop si de tiuitul crocant al nametilor pe sub talpi.

Continuă lectura „Prin ploaie”

Prima intalnire

Prima intalnire cu ultimele bucati bine ascunse dintr-un „mine” inca necunoscut s-a petrecut cu ceva timp in urma, pe vremea cand visele pareau inca cu toate realizabile. Mergeam cu rucsacul in spate pe straduta ingusta, dimineata devreme, tacuta si adancita in miezul incalcit al comportamentelor umane, lasand in urma „Ring” -ul, pepenele rosu, porumbul fiert si escapada „intre fete la Costinesti in gazda”. Mergeam lasand eternitatii ramasitele unui inceput de vara oferit in dar, refuzat mai apoi cu eleganta prizonierului uitat de lume.

Continuă lectura „Prima intalnire”

Supravietuire improbabila

Am reusit sa supravietuiesc vietii. Pana acum 5 minute cand realitatea din jurul meu a inceput sa prinda, incet, incet , forma. O forma straina de tot ceea ce cunoscusem pana acum 5 minute si o eternitate. Initial doar un contur delimitat de ramasitele ideilor preconcepute, inradacinate adanc in celalata realitate, cea prea utopica pentru a putea dura la nesfarsit.

Continuă lectura „Supravietuire improbabila”

Ganduri furate

Uneori mi se pare ca lumea ma priveste ciudat, din ce in ce mai adanc, si din ce in ce mai insistent, ca si cum si-ar dori cu toata ardoarea posibila sa-mi fure din ganduri, bucatica cu bucatica.

Ma incapatanez sa-mi continui timida gandul in curs, cu privirea aruncata cand pe dreapta, cand pe stanga si sa-mi continui drumul de parca nimic nu m-ar fi perturbat vreodata.

Continuă lectura „Ganduri furate”

Cosmarul imperfectiunii

Intotdeauna m-am temut de negura profunda. Copil fiind, ceream cu disperare lumina zilei in miez de noapte. La inceput aproape in fiecare noapte, mai apoi, incet, incet, in fiecare noapte si cu din ce in ce mai multa disperare. Am sfarsit prin a dispune de propria-mi „luminita” agata de coltul usii , inger pazitor al inchipuirilor frenetice nascute in imaginatii de copil. Anii au trecut , luminita a fost fortata sa dispara si eu am fost nevoita sa-mi accept maturitatea in obscuritatea noptii. „Adultii nu au nevoie de luminite”.

Continuă lectura „Cosmarul imperfectiunii”