Supravietuire improbabila


Am reusit sa supravietuiesc vietii. Pana acum 5 minute cand realitatea din jurul meu a inceput sa prinda, incet, incet , forma. O forma straina de tot ceea ce cunoscusem pana acum 5 minute si o eternitate. Initial doar un contur delimitat de ramasitele ideilor preconcepute, inradacinate adanc in celalata realitate, cea prea utopica pentru a putea dura la nesfarsit.

Mai apoi un manunchi de lucruri comune si inutile, maturate in sila de mainile insangerate ale unor simplii trecatori nevinovati dar cu memorie inca intacta . Si, intr-un sfarsit, un tot dureros de real aruncat verde in fata si reprosat cu ardoare de o voce straina si grea.

Am supravietuit timp de o parte din viata dar greul abia a inceput. Incerc sa ma imaginez intr-o improbabila si practic imposibila supravietuire, calcand cu neliniste peste cadavre insangerate sub arcade inca nefinisate de faurari in fasa. Scenariul este insa mult prea macabru pentru ramasitele de inocenta amestecate cu cenusa imprasitata a trecutului. Ma asez intr-un colt al mintii si ma pun pe asteptare, sperand ca ideea salvatoare sa izbucneasca pe neasteptat, ca flacara unui foc mocnit dar inca nestins.

Ganduri inspirate de ideea aruncata de psi si preluata de scorpio si de Rokssana si de Tiberiu si de eclipsa si de Marina si Vero si de Ganguritu si de Redsky si de cutia cu maimute si de dictatura justitiei si de dagatha

36 de gânduri despre &8222;Supravietuire improbabila&8221;

  1. huh, m-am ferit să te citesc până acum ca să nu mi se lipească vreo idee, deşi eu programasem cam de miercuri postul meu… da frumos mai scrii! 😀

  2. Dragut ai mai trasmis prin aceste cuvinte…stau si ma intreb daca ideea chiar vine stand intr-un colt..
    De vrei sa-mi citesti prima scriere din duzina te astept si in casuta mea.

    1. Bun gasit Marina ! Supravietuirea e munca grea , ne cere efort si uneori concesii greu de echilibrat .Izolandu-ne, ne regasim singuri cu propriile valori , sursa de revitalizare infinita in aceasta lume deformata de orgoliile demasurate ale semenilor nostri .

  3. „sperand ca ideea salvatoare sa izbucneasca pe neasteptat, ca flacara unui foc mocnit dar inca nestins.” -speranta insasi e acel catalizator care sufla peste focul mocnit al vietii , nascand ideea salvatoare..
    frumos scris!

    1. Cineva (foarte intelept caci trecut prin multe in viata) imi spunea ca , fara iertare si uitare nu putem supravietui. As indrazni sa adaug si o doza de speranta si iaca leacul tamaduitor e gata!

  4. deduc ca este un exercitiu de imaginatie pe o tema data. Daca iti place sa scrii, sa citesti cu siguranta vei supravietui. dar nu stiu daca esti suficient. Important este sa traiesti ca un om viu . Mult succes!

    1. Ana , bun venit pe aici. Este mai mult decat un exercitiu de imaginatie. Tema este data (o duzina de cuvinte) , restul este adevar transpus artistic (sau ceva asemanator). Traiesc ca un om viu dar uneori ma retag intr-un colt si astept sa treaca. Astfel am reusit sa supravietuiesc pana acum. Te mai astept!

  5. eu cred ca supravietuirea nu este o izbanda in sine! Felul in care reusesti sa te recompui, sa renasti, sa te ridici… incepe sa dea valoare supravietuirii!
    Mi-a placut!
    Noapte buna!

    1. Toti suntem, intr-un fel sau altul , supravietuitorii propriei existente. Sunt insa momente in care cu greu se mai intrezareste lumina de la capatul tunelului . Odata razbite astfel de momente , gustul victoriei este atat de dulce !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.