Ma scufund in monotonie ca intr-o mare fara valuri. Ma netezesc incet,incet , confundandu-ma cu ceilalti. As vrea sa pot bate cu pumnul in destin cerandu-i din nou si inca o data, o bucatica din revoltele ascunse in praful uitarii.
Ma uit la griul dimprejur imaginandu-l verde crud. Ii ascult monotonia si ma simt
invaluita de tristetea coplesitoare a sfarsitului de toamna. Imi amintesc de alte
sfarsituri. Unul cate unul s-au dus toate, fara nici o urma de un alt inceput in
schimb. Inceputurile a trebuit intotdeuna sa mi le fabric singura, impletindu-le din resturi de dorinte refulate. Uneori am reusit , alteori mai putin. E timpul sa
ma pun pe treaba …
[…] profunzimi.wordpress.com : "Ma scufund in monotonie ca intr-o mare fara valuri. Ma netezesc incet,incet , confundandu-ma cu ceilalti"( in urma cu cateva secunde ) 0 vizualizari | via Abisuri | Ingroapa | | | | Pe Blog | gri inceput tristete Toate […]