Ganduri furate


Uneori mi se pare ca lumea ma priveste ciudat, din ce in ce mai adanc, si din ce in ce mai insistent, ca si cum si-ar dori cu toata ardoarea posibila sa-mi fure din ganduri, bucatica cu bucatica.

Ma incapatanez sa-mi continui timida gandul in curs, cu privirea aruncata cand pe dreapta, cand pe stanga si sa-mi continui drumul de parca nimic nu m-ar fi perturbat vreodata.

Reusesc sa ma mint dar nu mai mult de o secunda, una cat o eternitate dar tot secunda. Reusesc sa-mi ignor ignoranta prefacandu-ma ermetica si de nepatruns, imposibil de citit fara un traducator acreditat.

Strang involuntar pleoapele peste tradarea din ochili prea lung si prea cinstit deschisi incercand sa-mi repar valorile cu o nuanta de ipocrizie. Incerc in van, culorile se scurg incet, imaculate lasandu-ma in urma la fel ca cea de-acum o clipa.

Intr-un sfarsit reusesc sa privesc adevarul in fata si sa-mi recunosc neputinta aruncata celorlati ca o provocarea a necunoscutului.

Un gând despre &8222;Ganduri furate&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.