Ma uit din ce in ce mai des. Uneori doar bine ascunsa in privirile celorlalti. Alteori in spatele gandurilor impletite dar nepronuntate. Sau, eventual, prin incalcitele si nesfarsite discutii cu mine si despre mine. De cele mai multe ori insa, ma uit atat de bine si atat de profund incat cu greu imi amintesc unde m-am lasat si in ce scop.
Rarele ori cand reusesc sa ma regasesc, ma trag de maneca intr-un mod din ce in ce mai zbucimat rugandu-ma sa imi revin la ceea ce am fost odata. Implorandu-ma sa nu mai iau in seama uzura trecutului si sa-i mai dau o ultima sansa prezentului.
Imi raspund ca m-am saturat de promisiuni ipocrite, de zambete false, de doza din ce ce mai importanta de mediocritate a celor ce mai cred inca ca prostia este proprietatea celorlati. Imi raspund ca m-am saturat sa ma amagesesc cu ganduri de schimbare in ceva mai bine constantand cu stupoare schimbari din ce in ce mai rau.
Imi promit solemn sa ma ascund din ce in ce mai bine in asa fel incat sa ma pierd incet, incet uitandu-ma din ce in ce mai lung si din ce in ce mai des.
Ganduri inspirate din propria experienta, impulsate de o idee aruncata de psi si preluata de link-ping si de scorpio si de tiberiu si de redsky si de cristian si de almanahe si de rokssana si de dagatha si de jumatatea din semiluna
Lasă un răspuns