Zidul

Mă împiedic în prejudecăţi de fiecare dată când aş da să-mi atârn viaţa de zid. Parcă nu se face. Nu aşa. Prea direct. Rosesc… Prea transparent. Prea colorat. Când îmi vine, iau un spaţiu. O pauză. Un pahar cu apă plată. Înghit cu noduri. Nu-mi place apa plată.. O prefer pe cea de la chiuvetă. Si totusi … Prea mult clor. Prea multă „reclamă negativă”. Prea multe prejudecăţi. Mă împiedic în prejudecăţi şi uit ce era să fac. Îmi aduc aminte alţii. Mă fac că plouă cu superficialităţi de doi bani. Iar am inventat un cuvânt. Am inventat multe cuvinte. Aşa se inventează limba. Nu-mi plac limbile moarte. Nu fără tarhon şi puţină maioneză.

Continuă lectura „Zidul”

Anunțuri

Taxi !

Mă iei dintr-un punct şi uiţi să opreşti la prima. Îţi fac semn, ignori palma, ignori unghia înfiptă în spate. Continui. Continui. Continuăm împreună până se goleşte rezervorul. Nu-ţi mulţumesc. Îmi zâmbeşti, faci plinul şi-mi dai restul. Nu-ţi mulţumesc. Sunt mult prea departe.

(Des)fac conserve !

Existau oameni conservă şi oameni „desfăcători” de conserve. Eu pare-se că încă nu mă hotărâsem.

Eu pare-se că ratasem „bătălia dintre toamna şi iarnă”. Se purtase undeva între două vise. Spre marea mea dezamăgire mă trezisem prea târziu. Ninsese şi se topise totul deja.

Data viitoare va fi noapte albă. Cu siguranţă noapte albă. Lungă, lată şi profundă noapte albă. Am citit undeva că noaptea nu este cu adevărat neagră. Nu poate fi cu adevărat neagră. Există acele „sclipiri” imposibil de oprit. Există „viaţa aceea imposibil de oprit”.

Continuă lectura „(Des)fac conserve !”