Abisuri

În căutarea adevărului interior

În viață fă-ți de cap, cu cap, până peste cap

    Mă împiedic în pauze, mă ridic spaţiu

    Published by

    Bloger Abisuri

    on

    Mutat aici 

    8 responses to “Mă împiedic în pauze, mă ridic spaţiu”

    1. Avatar Cristian
      Cristian

      Io tăt cu fise care pică greu … „Spaţiu” are mai multe înţelesuri. Şi belea, se potrivesc destule dintre ele atât modului tău de a scrie cât şi textului acestei seri. Un cât de mic ajutor dat unui creier aflat şi el între spaţii şi pauze se poate ?

      Răspunde
    2. Avatar abisurile
      abisurile

      În accepţiunea acestei seri spaţiul este definitoriu. Ca şi pauza. „Un blanc” cum ar spune prietenii francezi. Adică o lipsa de legături. O lipsă pur şi simplu. O necesitate lipsă. O lipsă necesară. Cu textul de azi am incercat marea (bucla) cu degetul.

      Răspunde
      1. Avatar Cristian
        Cristian

        Mă crezi, nu mă crezi, ăsta e răspunsul pe care-l intuiam. Gata ! Declar lipsit de modestie că am ajuns să te înţeleg. En fin …

        Răspunde
        1. Avatar abisurile
          abisurile

          Deci „m-ai citit”?

        2. Avatar Cristian
          Cristian

          Aiurea. Mă dădeam mare. Cică nu s-a născut încă bărbatul care să înțeleagă pe deplin femeile. La tine, „chestia” asta ar trebui înmulțită cu 1.000.

        3. Avatar abisurile
          abisurile

          😉 eu sunt din alea cu pareri. Parerea mea este ca vorbele trebuie sa puna pe ganduri.

    3. Avatar Monica
      Monica

      Pauzele, spatiile. Actiunea pe fundal de „inca o bucata de timp”. Cand iei nimicul ala si il pui in cuvinte, ai o mica victorie in fata lui. Cand il scrii ca sa fie citit si imaginat exact asa cum e, poti sa il auzi cum urla. Pe muteste, ca pauza si spatiul sunt cam limitati.

      Citit, placut, imaginat. Gandit ca n-ar mai trebui sa las sa treaca, pur si simplu, acel gen de seri. Trimis catre tine o multumire in gand.

      Răspunde
      1. Avatar abisurile
        abisurile

        Da, ai dreptate. Cand creste cuvantul in urma nimicului e o mica victorie; Este efectul acela cautat cu lumanarea. Multumesc. Uneori nimicul e productiv. Doar uneori. Trimis catre tine un buchet de cuvinte.

        Răspunde

    Lasă un răspuns

    Bună,

    Sunt Dana

    Îmi place să scriu, să grădinăresc, să gătesc și să călătoresc

    Articole recente

    Descoperă mai multe la Abisuri

    Abonează-te acum ca să citești în continuare și să ai acces la întreaga arhivă.

    Continuă lectura