8 gânduri despre &8222;Mă împiedic în pauze, mă ridic spaţiu&8221;

  1. Io tăt cu fise care pică greu … „Spaţiu” are mai multe înţelesuri. Şi belea, se potrivesc destule dintre ele atât modului tău de a scrie cât şi textului acestei seri. Un cât de mic ajutor dat unui creier aflat şi el între spaţii şi pauze se poate ?

  2. În accepţiunea acestei seri spaţiul este definitoriu. Ca şi pauza. „Un blanc” cum ar spune prietenii francezi. Adică o lipsa de legături. O lipsă pur şi simplu. O necesitate lipsă. O lipsă necesară. Cu textul de azi am incercat marea (bucla) cu degetul.

      1. Aiurea. Mă dădeam mare. Cică nu s-a născut încă bărbatul care să înțeleagă pe deplin femeile. La tine, „chestia” asta ar trebui înmulțită cu 1.000.

  3. Pauzele, spatiile. Actiunea pe fundal de „inca o bucata de timp”. Cand iei nimicul ala si il pui in cuvinte, ai o mica victorie in fata lui. Cand il scrii ca sa fie citit si imaginat exact asa cum e, poti sa il auzi cum urla. Pe muteste, ca pauza si spatiul sunt cam limitati.

    Citit, placut, imaginat. Gandit ca n-ar mai trebui sa las sa treaca, pur si simplu, acel gen de seri. Trimis catre tine o multumire in gand.

    1. Da, ai dreptate. Cand creste cuvantul in urma nimicului e o mica victorie; Este efectul acela cautat cu lumanarea. Multumesc. Uneori nimicul e productiv. Doar uneori. Trimis catre tine un buchet de cuvinte.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.