Puterea faptelor


N-am ştiut niciodată să fac conversaţie. Nu totală. Nu mai mult de cinci rânduri şi alea repetate.

N-am ştiut niciodată să trag oamenii de limbă. Să le stârnesc într-un chip, orice chip, interesul. Nu-mi place să agresez cu un punct de vedere bine înfipt. Nu-mi place să agresez pur şi simplu. N-am subiecte, nu mereu. Am subiecte foarte rar. În rest, caut senzaţii. Nu senzaţionalul. Doar emoţia. Nu emoţia faptelor, nu mereu. Emoţia vorbelor. Nu-mi iese mereu. Nu ştiu dacă-mi iese mereu. Continui să cred că poate îmi iese din când în când. Cine ştie? Senzaţia non-faptelor nu ajunge să dezlege vorbele. Se poate şi fără. Doar faptele crează interesul. Stilul nu stârneşte. Nu întotdeauna. Stilul e accesoriu.

Cam asta ar fi explicaţia…

 

10 thoughts on “Puterea faptelor

      1. Asta e partea plina a paharului. Partea mai putin plina ar fi ca ceea ce spun e poate prea abstract si poate prea inecat in elemente stilistice . Cand citesc articole din „top wordpress” de exemplu imi dau seama ca cele mai „remarcate” sunt cele care partajeaza o idee, o fapta. Indiferent de stil (uneori plat, inexistent). Nu doresc sa ma schimb, n-as putea. Incerc sa ma „diversific” adica atunci cand am ceva de spus s-o spun (sa umplu stilul cu ceva fapte). Nu se apreciaza prea tare insa, nu atat intr-atat incat sa creeze feeback. Dar e un „risc” asumat, scriind din placere este un detaliu. Dar am simtit nevoia sa-l precizez.

  1. Tu vorbesti de feedback?? Tu stii de cate ori inghit eu in sec citindu-te? Sau de cate ori se aduna apa de aia sarata spre colt de ochi, urmarindu-ti printre-randurile?
    Ce sa-ti scriu…cind doar simt?
    Tu scrie… ca suntem aici.

    1. Of, mai bine taceam, nu? „Doar simti” ? E perfect asa. Este fix ce caut, efectul. Dar nu stiam daca exista. Se pare ca exista si asta ma bucura. Multumesc ! Voi continua , sigur voi continua !

      1. Lasă, să nu taci! Mai bine rostesti. Eu cu tăcerile nu mă-mpac. Deloc. E o chestie mai veche… Le înțeleg complet greșit. Și uneori mă-ndepărtez… de oameni care-mi tac (asta in viata ‘reala’).
        Dar cuvintele îmi sunt prietene. Mai ales când sunt aducătoare de emoții, deci cu efect. Ca aici.
        Continuă…

      2. Asa voi face. Chit ca-mi lipsesc de mult ori faptele. Faptele le simt ca pe un intrus, le integrez cu greu intr-un stil. Mi se pare un lucru dificil. Nu-mi iese decat superficial. Asta e diferenta intre mine si un scriitor. Am inteles …

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s