M-am obisnuit prost. M-am obisnuit pe dos, undeva prin dosul lucrurilor. Caci in general lucrurile nu se petrec mereu in linie dreapta, lucrurile se petrec in general invers.
Sa-mi schimb punctul de vedere? Sa schimb sensul lucrurilor? Sa nu schimb nimic, sa ma fac ca ploua cu galeata si sa strang mai departe de umbrela luata pe sus de o rafala sugubeata ? Ieri cineva a incercat marea cu degetul si a exprimat o cerere in contrasens. Ca doar oameni suntem, incercam mai intai sa miscam degetele altora, ale noastre sunt doar “in caz de forta majora”.
Gestul m-a scarbit, impertinenta–i evidenta mi-a colorat verdele praz in roz bonbon creandu-mi o stare de vartej spiralat. Am trecut de spirala si am refuzat categoric. Refuz sa accept mainile altora in propriile-mi buzunare.
M-am obisnuit prost si lumea ma crede pe cuvant. Si tare ii mai convine.
Abisuri 
Lasă un comentariu