Zborul

Am început deodată să număr :
Trei şiruri de câte trei
În nuanţe de mov
Un sub-şir da, un sub-şir nu
Toate “en degradée”

Continuă lectura „Zborul”

Anunțuri

Pe fuga

De obicei doar exist, observ si las lucrurile sa se petreaca in voia lor. Doar observand, din cand in cand ma petrec si eu odata cu lucrurile intr-o rezonanta putin diferita de medie si cand se intampla asta, maresc rezolutia clipei tragand-o de margini pana simt ca da sa se rupa si apoi  testez calitatea trairilor si senzatiilor pana nu ma mai pot. In caz de trairi remarcabile, dau cu semne in stanga si in dreapta, fiori, culori, mirosuri, amestecuri imperfect dozate, le stochez la loc caldut si sigur si-mi continui existente purtata de rutina.

Continuă lectura „Pe fuga”

Scurgeri

Începând cu nouă fără zece
Timpul a început să se scurgă în sensul lui.
Părea obişnuit, de-a dreptul blazat
Noi, ceilalţi, tăceam şi-l lăsăm
Să-şi facă veacul.
Afară aproape ploua
Afară aproape îngheţa
Afară aproape că nimeni nu mai credea
În scurgerile normale.
De câtăva vreme numai excepţii
Devenite încet-încet
Cotidian cu acte în regulă.
Pe la cinci şi jumătate
Lumea a început să se rotească
În jurul zilei aproape terminate
Ore total epuizate
Au început să-şi dea demisia
Una câte una
Până când totul s-a retras
În colţul său
Lăsând restul să treacă.

coping.

De pe altă planetă

mama se leagănă
tata aruncă paharele
lichide aburinde îi alunecă pe gât
eu vorbesc vorbesc vorbesc
nimicurile astea plante carnivore.
să nu vă mire dacă rămâneți fără un picior
e doar ceva mic de care se poate uita.
cerul meu pare luminat de neoane ca-ntr-o morgă
zborul e doar o idee frumoasă împachetată în versuri
iubirea nu încape
viața asta-i plină până la refuz
ușile mele o strivesc pentru că mereu ajunge
mai târziu cu o închidere de pleoapă.
ieri nu am putut să dau un măr
deși pancarta „muritori de foame” trebuia să mă facă să plâng.
de când sunt tot mai implicată în rolul de om mare
învăț indiferența pe de rost
e în ordine
are și orbirea farmecul ei.
momentele când mă disec sunt cele mai grele
pe astea le poți cu greu bifa
pentru că mereu se întorc se întorc pe călcâie și vin aproape
să-ți…

Vezi articol original 3 cuvinte mai mult

Magnoliada

Casa Codin

magnolii roz
             Dacă alegerile făcute s-ar fi concretizat în succese, m-aş fi văzut îmbrăcat în frac la Scala, mi-aş fi înrămat karma şi aş fi agăţat-o deasupra fotografiei făcute la grădiniţă, acum 117 ani. Pentru contrast de înaltă definiţie, ca un clarobscur modern, prelins direct de pe pânzele lui Caravaggio…
            Aş fi ştiut fără să învăţ prea mult, sanscrita, dalmata, olandeza şi limba bască. Aş fi calculat fără dificultate distanţa de la Pământ până la Saturn şi aş făcut din inelele sale, roţi de bicicletă, cercuri polare sau rame de ochelari ca ai lui John Lennon. Depinde…
            Dar, nu …
            Magnoliile albe mi-au traversat destinul, l-au apretat şi amanetat pentru 7 franci, însă nu le-am urât niciodată. Doar le-am alterat nimburile, scăzându-le indicele Nikkei la Bursa de la…

Vezi articol original 88 de cuvinte mai mult

Africa

Erau niste frunze mari si verzi catarate in varful unor trunchiuri gri, inelate. Stateau undeva sus de tot si-si transpuneau existenta efemera intr-un gri nu foarte inchis perturbat doar din cand in cand de cativa nori, in trecere. Mirosea a lemn ars si bere la pahar, ma uitam din cand in cand la frunze, din cand in cand la fum, inchideam ochii si simteam. Pana nu mai puteam. Apoi deschideam ochii si auzeam.

Continuă lectura „Africa”