Vand slogane !

Fabric slogane

Pe masura situatiilor.

Aliniate cerintelor

Si preferintelor.

Continuă să citești Vand slogane !

Fructul interzis

Ne povestea că nu îi plăcutse niciodată kiwi-ul, nici lui, nici soției lui. Nu știa exact de ce, probabil pentru că îl considerau mult prea simplu, mult prea mic și mult prea verde.

Când i s-a născut fată, și-a propus să fie un tata model și, imediat după primul an de viață, a încercat să o obișnuiască cu de-acum celebrul „nici o masă fără fructe”. A început relativ simplu și verde, un fruct mic imediat după masa de prânz, aproape rotund, c$ate putin, cu lingurița. Copilă mușca, simțea și înghițea în tăcere. Apoi zâmbea și mușca din nou. Privind-o, mulțumea sorții pentru simplitatea actului și rezultatul scomptat și continua identic zile în șir.

Continuă să citești Fructul interzis

Corabia

Era vorba despre o corabie scufundata, nu se stie de ce, nu se stie nici exact unde. O corabie petrolier pierduta pur si simplu din vedere. Gurile rele spuneau multe, cine avea urechi de auzit putea acumula pareri diverse. Unda de soc a trecut relativ repede, nici doua saptamani mai tarziu aproape nimeni nu-si mai amintea faptul cu certitudinea petrecerii lui suta la suta. Imediat dupa unda de soc, mare parte din oamenii au uitat pur si simplu ca a existat vreodata o corabie-petrolier scufundata nu se stie de ce, nu se stie unde si, nu de foarte mult timp, nu se stie exact cand.

Continuă să citești Corabia

Franturi

Am promis ca voi reveni cu detalii, si pentru ca e vremea muzeelor si a noptilor fara griji, iata-ma !

Uneori am nevoie urgenta de arta si atunci privesc la stele (daca sunt) si-mi pun cate o dorinta. Setea asta ma ia de obicei pe neasteaptate si, odata servita, se sterge tacticos pe bot multumind sortii de oportunitatea oferita si oferindu-i la randul sau in dar senzatii de durata, pline de culoare.

Continuă să citești Franturi

Dialog

Nu curgeau vorbe, lacrimile se uscasera de mult, curgeau doar siroaie de trairi. Priveam drept si adanc oamenii din fata mea. Fara sa vreau depasisem limita, „dincolo” spatiul era la liber, aparentele isi parasisera de mult formele, prea multul cuvintelor dadea semne de oboseala, si totusi … cate provocari in spatele non-cuvintelor. Incercam sa le prind privirea intr-o ipostaza oarecare. Incercam pe rand farmecul legaturilor directe, cate doua perechi de ochi en „tête à tête”, o secunda cat un camp, toleranta pusa la zid, violenta zdrobita de un toc tocit de prea multe incercari, cateva alte alternative, o identitate culturală, doua imediat dupa, si cate si mai cate.

Continuă să citești Dialog

Ite

Itele mi s-au parut incurcate rau de tot inca de dimineata, dadea sa ploua si nu reusea si cand am deschis usa pentru prima oara am constatat resemnata balamucul: anotimpuri puse unul peste altul, stari ciudate, uneori prea cald, alteori frig rau, senzatii ametite de prea putine ore, doua mâte pierdute in peisaj, o cutie de ciocolata cu alune de peste mari si tari, inceputa si neterminata, solutii si scenarii, impact mai mult sau mai putin important, concentrare cat a permis patura, chiar un pic peste ca patura era intrata bine la apa, impozite si taxe adunate la un loc, minusuri lipsa, genuri amestecate – cine naiba a inventat neutrul? – si asa mai departe.

Continuă să citești Ite

Poezia imaginilor

La un moment dat incepusem sa ma plictisesc de moarte, afara parca ploua intr-un fel de toamna intrata la apa, eu priveam de vreo zece minute in gol prin ferestra spalata ultima data inainte de Pasti „nu se face mama sa lasi geamurile de izbeliste in prag de sarbatoare” si ma tot scotoceam dupa ceva idei de zile mari, ceva nou, ceva altceva.

Continuă să citești Poezia imaginilor