Fabric slogane
Pe masura situatiilor.
Aliniate cerintelor
Si preferintelor.
Continuă lectura „Vand slogane !”
In cautarea adevarului interior
Fabric slogane
Pe masura situatiilor.
Aliniate cerintelor
Si preferintelor.
Continuă lectura „Vand slogane !”
Stau agatata de un gest
Pe care-l pandesc de dupa colt
Anticipandu-i trecerea
Din ce in ce mai tardiva.
Nu stiu sa fac marketing cu mine
Consider produsul mult prea compact
Incasabil,
Inflexibil,
Imposibil
Pentru o utilizare de larg consum.
Ne povestea ca nu i-a placut niciodata kiwi-ul, nici lui, nici sotiei lui. Nu stia exact de ce, probabil pentru ca il considerau mult prea simplu si mult prea verde.
Cand i s-a nascut fata, si-a propus sa fie un tata model si imediat dupa primul an de viata a incercat sa o obisnuiasca cu de-acum celebrul „nici o masa fara fructe”. A inceput relativ simplu si verde, un fruct mic imediat dupa masa de pranz, aproape rotund, cu lingurita. Copila musca, simtea si inghitea in tacere. Apoi zambea si musca din nou. Privind-o, multumea sortii pentru simplitatea actului si rezultatul scomptat si continua identic zile in sir.
Am o tendinta absurda
De a astepta lucrurile sa sa produca
De unele singure.
Dau picurii la o parte in cautarea cerului, zambetul imi ingheata pe buze, e aproape tarziu si e tare departe.
Scot un deget din ascunzatoare, el simte mediul inconjurator, se jura ca-i ultima data pe ziua de azi si apoi intra zgribulit la loc.
Era vorba despre o corabie scufundata, nu se stie de ce, nu se stie nici exact unde. O corabie petrolier pierduta pur si simplu din vedere. Gurile rele spuneau multe, cine avea urechi de auzit putea acumula pareri diverse. Unda de soc a trecut relativ repede, nici doua saptamani mai tarziu aproape nimeni nu-si mai amintea faptul cu certitudinea petrecerii lui suta la suta. Imediat dupa unda de soc, mare parte din oamenii au uitat pur si simplu ca a existat vreodata o corabie-petrolier scufundata nu se stie de ce, nu se stie unde si, nu de foarte mult timp, nu se stie exact cand.