Arta suspendata

Vechea locuinta in lemn a familiei Chan …vazuta de sus Continuă să citești Arta suspendata

Judecata

Eu judec, tu judeci, el/ea judeca …

Ne tot judecam intr-una. Timid, pe sub mustata sau coroziv. Rational, demonic, din doar pura intamplare. De-al naibii sau doar pentru ca ne-am obisnuit. Fara judecata cotidiana ne-ar cotropi plictiseala aia de zile mari pe care o tot dam ca exemplu evocator al unei lipsei de ocupatie fara motiv evident imposibil de judecat.

Continuă să citești Judecata

Cu mainile curate

Umbla zvonuri cu capul pe sus, privindu-ne tantos peste umeri cazuti spre spate cu greutate. Vantul ne ravaseste viduri demult parasite de ideile altora. Ni se sopteste discret la ureche ca, intr-un final, nu suntem altceva decat ce nu ne-am fi niciodata dorit sa devenim. In definitiv doar mici si doar buni de calcat in picioare. Doar prea incrancenat lansati in cautarea perfectiunii celorlati.

Continuă să citești Cu mainile curate

Cumpar iluzii

Ascult. Privesc. Acumulez promisiunile celorlalti. Cuvinte rotunde. Cuvinte frumoase. Cuvinte asteptate. Dar doar cuvinte.

Vorbe in ritmul modei, cu tendinte asteptate cu sufletul la gura. Dar doar simple vorbe. Si multe in final goale. Golite pe drum sau recuperate deja goale. Vandute goale cu buna stiinta.

Continuă să citești Cumpar iluzii

Ipotenuze

Azi am functionat in serpentine. Dis de dimineata am ocolit cu grija valurile starnite de altii, refunzand politicos berea servita in pahare inalte, cu picior -prea multa pompa cu prea numai spuma.

Efemeritate servita cu nonsalanta si aruncata cu dispret in superficialitatea vantului creat cu buna stiinta de unul si de altul. Ca si „doar din intamplarea” unor mici „scapari” pe langa reguli , exceptii repetate la nesfarsit, doar alte noi reguli cu generalizare strict interzisa si pedepsita printr-o lege nescrisa.

Continuă să citești Ipotenuze

Un cantec

M-am trezit – pentru a cata oara ? – intr-un lac de sudoare. Era inca noapte dar asta nu prea conta caci somnul, oh, atat de ravnitul somn, mi se dusese deja pe apa Sambetei. Fredonam fara sa vreau o melodie simpla, enervant de simpla, un cantec parca bagat cu forta incepand de ieri si pana cine stie cand …

Ar fi multe de spus despre ziua care tocmai va incepe, ata de multe incat nu prea stiu cum si mai ales cu ce sa incep. Poate ca inceputul ar fi o buna alegere dar care inceput? Ala de ieri il stiam deja pe dinafara – il repetasem doar de cel putin o data pe zi in cele 365 de zile ale celor cateva mii de ani si un pic. Cel de azi mi-e tare greu sa mi-l aduc aminte.

Continuă să citești Un cantec