Scopul si mijloacele

Se spunea ca si-ar fi tinut un prohod cat o duminica ploioasa de iarna atunci cand, cu un  aer funerar agatat de o spranceana, ar fi realizat intr-un sfarsit ca toate ideile oricat de bune si chiar lipsite de mirosul sumbru dar caracteristic al samburelui de initiativa, toate ideile il lasasera balta, mâl descompus in particule verzi suflat cu glazura mov pe margine si multe, da, chiar foarte multe regrete pe cat de autentice pe atat de tardive, sentiment descarnat de a dori ceva cu tot dinadinsul si nu a putea nici acoperit de un giuligiu bleu-marin aruncat fara intentie vadita si lasat acolo, tesut de calitate discutabila, fire vechi cu gauri mari, aspect cadaveric, tendinta putregai si-n rest doar un zambet, genul acela de zambet mortuar si vizibil molipsitor.

Continuă lectura „Scopul si mijloacele”

Anunțuri

Poteci

Pana la o anumita varsta – frageda – n-am impartit nimic. Cu nimeni. Para mea, merele mele, povestile nemuritoare in coperti flexibile, gandurile mele, intuitiile mele, paginile mele, citite si rascitite, ideile mele, imaginile desenate undeva dincolo de realitate – realitatea mea – straturile mele luate la picior din cand in cand, potecile mele, cararile mele, brandusele albastre la marginea padurii, luminisul meu la capatul potecilor, cariera mea de piatra, pietrele mele cubice, dunga mea, inexistenta mea dunga, doar ghicita imediat dupa groapa din baza dealului, poarta mea verde, ruginita poarta verde, stramba mea poarta verde in varful scarilor tavalite de ani, anii mei, trecutii mei ani chinuind intre pleoape ganduri inlacrimate, lacrimile mele, departarile povestite intre doua rebus-uri, cuvintele mele cautate in dictionare putrezite de timp, timpurile mele liniare, intinse cat sa le cuprinzi dintr-o privire, sensurile mele, mereu unice , unicele mele inchipuiri ascunse intre doua coperti albastre de vinilin ieftin, copertile mele peste versurile Bacoviene, versurile mele Bacoviene recitate-n sir sub ploile mele fine de vara, ploile mele fine de toamna, toamnele mele tarzii in prag de iarna, zapezile mele vesnice ….

Continuă lectura „Poteci”

Fire

Si continuam sa merg ascultand, privind, rastalmacind. Si continuam sa simt, sa-mi imaginez interpretand semnificatiile, gresind semnificatiile, acceptand semnificatiile, adaugand cozi semnificatiilor, puncte semnificatiilor, virgule zambetelor, potentialelor zambete, potentialelor posibilitati abia ghicite, date de inteles de tonalitatea consoanei, putin prea apasate, de finetea vocalei, prea fina, neadecvata nuantei generale si totusi atat de tonalitate.

Continuă lectura „Fire”

Falsidrama lui februarie

Cad bucati de astfalt fierbinte peste ganduri deocheate de babe fara dinti.

Lasati deoparte zapezile imaginare, lasati sa se zbantuie printre dintii moi spatii vide, spalate de prea multe ploi, mult prea multe ploi. Dati voie vanturilor sa stearga impresii, lasati in spatele impresiilor pauzele neconsolate, dati drumul ploilor, dati drumul vanturilor, lasati pauzele sa devina amintire. Scapati vremea din mana amestecandu-i anotimpurile, amagind timpurile, mangaiati-le trecerile cu promisiuni desarte, maine devenit ieri in spatele florilor de mar, albelor flori de mar amagite de vreme, consolate doar de vant.

Continuă lectura „Falsidrama lui februarie”

Zen

Ma gandeam ca dadusem peste niste ciudatini diferiti, obisnuiti cu linistea si facand pe dracu’n patru sa si-o mentina in vigoare. Din acest motiv precis – si probabil nu numai – se inconjurasera de trei randuri groase de ce unii numeau cu mandrie „tufisura de calitate superioara” si apoi isi vazusera linistiti, foarte linistiti de treburile obisnuite : presalt(at) fapte la rece, afisurat prezumtii de tot felul, timport(at) si texportat din cele de becluza prioritara – ciudatinii se stiau trecuti prin multe si tocmai din aceasta cunoastere  atat de profunda de sine se tineau departe de problemele inerente tratarii tuturor detaliilor cu aceasi importanta, eliterna ezitare in fata argumentelor supraponderale si a nenumaratilor macarieni, fiecare cu o opinie personala bine definita si o tendinta de surzenie a sistemului semnervos provocata numai si numai in conditii bine stablite, nisipet ravratit de spusele celorlalti si niciodata invers.

Continuă lectura „Zen”