Vremea zidului

Azi s-au anunţat vremuri gri
Radio-ul spărgea încă
Dis de dimineaţă timpane
Iar timpanele se ascundeau în spatele clipelor
„Ciudată zi”
Şopteau clipele acoperind spargerea
Grîul curgea
Mai întâi stropi
Mai apoi lacrimi
Peste rânduri deja citite
Clipe părăginite oftau cât le ţinea vremea
Regrete plezneau la întâmplare
„Întâmplările astea par programate”
Şoptea grîul acoperind scurgerea
Clipele gri prevesteau clipe verz
„Îmi aduc aminte-o ploaie”
Şoptea o clipă gri
„Era atât de gri şi atât de repede
Încât părea zid
Iederă acoperea zidul
Creând impresii per global verzi”
„În definitiv
Totul e o chestiune de percepţie”
Se consolau regretele spărgându-se sfera
Sferele roteau amintirile
Până le simţeau ameţite bine
Şi apoi aşteptau
Următorul regret.
Următorul regret ofta cât îl ţineau sferele :
„Nici eu nu auzisem de Vasile Andru acum 2 săptămâni.
apoi a venit vacanţă şi nevoia de ceva “nu foarte light”,
căutarea printre zecile de cărţi – vechi de când lumea,
“dinaintea revoluţiei” ,
alegerea
“da, Turnul pare destul de profundă” ,
cititul, înţelegerea semnificaţiilor,
interpretarea, tumultul de senzaţii declanşate
“fix pe placul meu”
nu a fost o lectură uşoară,
era genul de lectură care dezlega cumva gândurile,
scoţând creierul din amorţire,
era o lectură plină de semnificaţii,
lucurile nu erau decât sugerate,
există acea timiditate a autorului
de a se lasă “gol în faţă lumii”
era o lectură fix pe placul meu .
Nu veselă, doar cinică, puţin amară…
Azi s-au anunţat vremuri gri
Cu mai puţine, din ce în ce mai puţine
Regrete.
Va veni ea
Şi vremea zidului
Odată şi odată.
Aceste rânduri sunt un fel de ruga : „re-editaţi-l !”

P.S. Eu chiar as fi curioasa ce s-a inteles din textul asta … Ma ajutati?

Sita

Sitele nu functioneaza toate la fel, unele lasa sa treaca totul, neamestecat, necuratat, altele nu, curata tot. Oamenii se simt atacati prin prisma propriilor site, „fiecare cu sita lui, la fiecare sita omul corespunzator”, sita conteaza mai mult decat orice alta concluzie posibila, sita primeaza dezbaterii, nu exista dezbatere, exista doar sita. Sita cu argumentul cel mai puternic are de suferit mai putin, „sa lasam totul sa treaca?” , asta e o concluzie  filtrata mult prea mare, „de ce am lasa totul sa treaca? sa nu mai treaca nimic ! extremele au si ele farmecul lor”.

Continuă lectura

Stincky

Stăteam într-o iarbă şi deasă
Şi mai ales verde
Genul acela de verde
Care îţi ia ochii
Cu gene cu tot
Stăteam lângă un fir de iarbă
Ce-mi luase déjà şi genele
Şi sprâncenele odată cu genele
Stăteam şi ascultam firul
Cum creşte.
Avea o creştere
Într-un fel lineară
Şi-n altfel
Circulară.
Undeva nu foarte departe
De tot
Portocaliul motanului
Miorlăia pisiceste
Iar albul jegos al căţelului
Lătra voiniceşte
Le era atât de foame
Şi atât de intens
Încât erau gata
Să ignore verdele
Cu iarbă cu tot.
Îi priveam printre firele
În creştere
Şi le admiram ignoranţa
Propriului “Eu” şi-mi spuneam
“Evoluţia cere sacrificii
Negarea eu-ului e unul dintre ele”
Undeva printre două fire
Încă verzi
Cineva adaugă din propria experienţă
“Întotdeauna o pornesc pe calea cea bună… Numai că, pe parcurs, reuşesc cumva să mă-mpiedic“
Priveam apoi şi motanul
Şi câinele cerşind eu-uri după eu-uri
Şi-mi părea atât de rău
Toate eu-urile fuseseră roase de iarbă
Cu verde cu tot
Şi spuneam “Intenţia contează !”
Nici motanul şi mai ales nici câinele
Nu mă credeau pe cuvânt
“Cuvântul e fudulie” îmi spunea bunicul
Odată, demult
Şi cineva era complet de acord
Şi cu motanul
Şi cu câinele
Şi mai ales cu bunicul
“Se mai spune şi că “drumul spre iad e pavat cu intenţii bune ““
Stăteam într-o iarbă şi deasă
Şi mai ales verde
Şi trăgeam linie după linie
Mai întâi câteva puncte
Mai apoi o sumedenie de linii şi puncte
“Intenţia ca intenţia, să nu greşim direcţia “

Ploaie si semne

Ploua. Din nou. Mocaneste. Dimineata turna. Cineva imi spune ca ceaiul meu e facut din prafuri. Il ascult si sorb in continuare ascultand ploaia. Suna ud pe frecvente joase. Pasarile echilibreaza ansamblul. Privesc laleaua rosie admirandu-i capacitatea de a ramane EA pe timp de ploaie. Pe timp de grindina. Pe orice timp. Vremurile astea intra la apa tragand totul dupa ele. Laleaua insa … Continuă lectura

Spirala

Cineva spunea undeva ca „toata lumea clefaie like-uri si toata lumea inghite pe nemestecate share-uri „ si eu ma gandeam ca fix diagonala asta ma tulbura cel mai tare. Lumea s-a transformat dintr-o diagonala mica de viteza mare intr-o diagonala mare, cat mai multa si cat mai repede. Problema cu  „like” -urile este ca subtiaza. Rau. Si cand devine subtire, subtire de tot, dispare orice urma de veritabil continut. Si cand devine subtire, subtire de tot, celebritatea omoara cu zile cu tot. Mirare? Nu, constatare, traim intr-o ambianta superficiala, de ce am muri altfel?

Continuă lectura

Ningea

Nu ma opream, apasam, nici nu priveam, simteam doar ploaia, bocancii musteau, vantul batea rece prin umbrela veche – sa tot aiba vreo zece, poate chiar mai multi, cine sa-i mai numere ? – nu priveam, doar apasam lasand hazardul sa faca tot, tot restul. Si hazardul isi facea treaba, asezand culorile in ordinea picurilor si umbrelele in jurul culorilor. Trecea timpul printre noi, aburind ferestre vechi in treacat, noi ne priveam tacuti picurii scursi si inaintam in virtutea hazardului : azi ninge, maine ploua, ieri … ieri fuse si se duse printre picuri si lalele – cuiva chiar ii placeau la fel de mult lalelele si asta era fix pe placul altcuiva – cine sa mai spuna ca hazardul nu-si facea treaba asa cum ar fi trebuit sa si-o faca ?

Continuă lectura