La inceput fusese o dara. Doar o dara urmata de un fel de mireasma. Apoi un vanticel usurel si cateva fire involburate. Fire un pic sub media firelor “obisnuite” , firele astea erau prea fine, mult prea fine pentru vantuletul starnit din cine stie ce colt de dara. La un moment dat am auzit un “cioc-cioc”, mi s-a parut la inceput ca nu auzisem bine, am mai ascultat putin, iarasi “cioc-cioc”, incercand sa simt in continuare vanticelul usurel si sa adulmec mireasma inca fina am indraznit un sfios “da, spuneti va rog?“. Dincolo de usa alba de termopan o voca calda m-a intrebat “primiti cu primavara?” Pe moment n-am stiut ce sa spun, mi-am intrebat firele, ele s-au dat sfioase si s-au incalcit una in spatele celeilalte pana au format un smoc de o definitie greu de definit. Citește în continuare „Tratament impotiva cinismului”
Lună: martie 2014
Despre valoare in toate felurile
Aparuse si Nadia intr-un sfarsit, o silueta fina sub o umbrela neagra. Se scuzase timid si se asezase in fata mea. O indemnasem la un suc de fructe proaspete, antioxidant natural, nu ma refuzase. Nu mancase nimic de ieri seara, adormise bustean leganata de mirosul proaspat al asternutului moale. Nu stiam cu ce sa incep, imi mestecam ideile in lung savurand iaurtul organic, amestecandu-l cu musli cu nuca de cocos si goji, ideile pareau intelenite undeva departe, ametite de gustul aromat si de savoarea ambianta.
Moara de vant
Te durea incompatibilitatea pauzelor
Dincolo de asteptari
Intr-un fel obscen,
Incompatibilitatea iti forta mana si cuvintele
Si pauzele dintre cuvinte
Si legaturile apasate, subliniate
Incompatibilitatea ca scop
Scopul drept tinta.
De ce scriu
Ma trezesc mai tot timpul plina
Plina de iluzii, de ganduri
Plina de intentii, de gesturi
Plina de ziua care incepe
Plina de mine …
Manual de utilizare
Împingeţi prostia până la capătul răbdării, testaţi-i răbdarea răbdării insultând-o cu pauze dese, reţineţi-vă respiraţia de-a lungul prostiei, apelaţi la gard, apelaţi la pietre, aruncaţi cu ce vă pică la îndemână, simţiţi-vă şefi, simtiti-vă bine, împingeţi prostia dincolo de limite, impuneţi-va propriile limite, fabricaţi-vă regulile pe măsura prostiei „aici tăiem şi spânzuram, ordinea la alegere”, fiţi nimicuri, căutaţi-vă lupa, oferiţi-vă întru utilizare cu lupă cu tot, termen de garanţie depăşit, proclamaţi prostia drept vitamina bună la toate, înghiţiţi-o de trei ori pe zi cu trei pahare de apă, în trei poziţii diferite în funcţie de unghi şi perspectivă, testaţi-vă prostia pe toate părţile, declaraţi-o bun de utilitate publică, semnaţi în josul paginii şi simţiţi-vă mândru, nu vă uitaţi lupa, zâmbiţi vă rog, şi mâine e o zi la fel de publică, la fel de molipsitoare, spălaţi-vă paharele şi clătiţi-le bine, prostia se transmite !
Mediu
Tacerea se scurge toata
Mediocra trecere aclamata
Cu zambete de complezenta
Lasand in urma porii goi
Vacanta la Roma
Sa privim cerul printre maci
Printre pietre si maci sa atingem culmile
Vremurilor apuse, timpurilor de mult trecute
Sa ne parcurgem istoria
Orasul
Privit prin ceata groasa orasul parea mort. Acoperit cu o funingine groasa, uns cu fum, orasul mirosea acru a timp ars de fapte.
Magnolia
Pierdut in ganduri matinale omul isi infunda castile in urechi, potriveste volumul putin peste zgomotul ambiental, isi alege o bucata ritmata, priveste femeia din fata, priveste revista femeii din fata, priveste putin in dreapta, putin dincolo de geamul patat, incearca sa patrunda obscurul, obscurul e lung, negru, tunelul miroase, omul inchide ochii, omul se pierde, omul se uita dincolo, printre ganduri.
Intre două trepte
Şi urcam, numărând până la 16. Şi număram gâfâind, pierzându-mă între două spaţii. Abia de urcam, peretele gol şi plin de găuri înghiţea lumina acră şi rece a neonului. Gâfâiam împleticindu-mă dizgraţios între două trepte prea înalte, peretele gol mă înghiţea încet, cu suflu cu tot, undeva cineva lăsase o uşă deschisă, se auzeau clinchete de pahare, o maşină de spălat mormăia înfundat, ajungeam la zero şi o luam de la capăt până la 16, peretele alb devenea gri şi griul estompa puţin găurile.