Tratament impotiva cinismului

La inceput fusese o dara. Doar o dara urmata de un fel de mireasma. Apoi un vanticel usurel si cateva fire involburate. Fire un pic sub media firelor “obisnuite” , firele astea erau prea fine, mult prea fine pentru vantuletul starnit din cine stie ce colt de dara. La un moment dat am auzit un “cioc-cioc”, mi s-a parut la inceput ca nu auzisem bine, am mai ascultat putin, iarasi “cioc-cioc”, incercand sa simt in continuare vanticelul usurel si sa adulmec mireasma inca fina am indraznit un sfios “da, spuneti va rog?“. Dincolo de usa alba de termopan o voca calda m-a intrebat “primiti cu primavara?” Pe moment n-am stiut ce sa spun, mi-am intrebat firele, ele s-au dat sfioase si s-au incalcit una in spatele celeilalte pana au format un smoc de o definitie greu de definit. Continuă lectura

De-a partenerul

Un text … metalic. Ca pe vremuri. Ce vremuri …

Metafora buzz-ului

Eu eram “aia cu metaforele” incalcita aia de n-o intelegea nimeni, tipa ce se dadea profunda intr-o contradictie utopica cu “curgerea normala a lucrurilor”, firul de praf de pe langa caruta, eu eram moara de vant in lupta cu propria bataie, eu eram verdele peste griul cotidian, iarba verde de acasa.

Vezi articol original 595 de cuvinte mai mult

Despre valoare in toate felurile

Aparuse si Nadia intr-un sfarsit, o silueta fina sub o umbrela neagra. Se scuzase timid si se asezase in fata mea. O indemnasem la un suc de fructe proaspete, antioxidant natural, nu ma refuzase. Nu mancase nimic de ieri seara, adormise bustean leganata de mirosul proaspat al asternutului moale. Nu stiam cu ce sa incep, imi mestecam ideile in lung savurand iaurtul organic, amestecandu-l cu musli cu nuca de cocos si goji, ideile pareau intelenite undeva departe, ametite de gustul aromat si de savoarea ambianta.

Continuă lectura

Miracolul care-si merita degetele

Metafora buzz-ului

Se agatau de litere ca de o ultima posibilitate, atingandu-le, degetele isi gaseau scopul, atingandu-le degetele dadeau drumul povestilor povestite de litere, imaginor descrise de litere. Atingandu-le, degetele simteau literele, vibrau odata cu literele, devenind in ordine degete-povesti, degete-imagine, degete-cantece. Depedenta de litere le crea apartenta, contactul necesar supravietuirii, poarta deschisa spre lume, punctul pe „i” si certitudinea ca “degetul cat traieste invata”. Degetele isi formasera demult tabieturi, capatasera acele obiceiuri caracteristice unor degete cu experienta, degetele cutreierau lumea in lung si in alt marind-o sau micsorand-o dupa necesitati si partajand-o cu alte degete atunci cand considerau ca lumea merita cu adevarat partajata. Degetele tratau literele cu sensibilitatea celui indragostit de o himera, uneori literele isi schimbau sensul la o simpla atingere, alteori literele fortau doar putin nota trimitand spre alte litere, un pic mai detaliate.

Vezi articol original 532 de cuvinte mai mult

Puterea exemplului

Un fel de lupta cu morile de vant. Ma tot intreb cum naiba s-a ajuns sa se promoveze in masa mediocritatea si lucrul de mantuiala, “oamenii aia simpli” s-au obisnuit atat de tare sa citeasca in diagonala incat diagonala le-a devenit referinta si scara de valori. Nu stiu zau ce se intampla, cred insa ca nu putem lasa lucrurile sa continue in aceasta directie …

Manual de utilizare

Împingeţi prostia până la capătul răbdării, testaţi-i răbdarea răbdării insultând-o cu pauze dese, reţineţi-vă respiraţia de-a lungul prostiei, apelaţi la gard, apelaţi la pietre, aruncaţi cu ce vă pică la îndemână, simţiţi-vă şefi, simtiti-vă bine, împingeţi prostia dincolo de limite, impuneţi-va propriile limite, fabricaţi-vă regulile pe măsura prostiei „aici tăiem şi spânzuram, ordinea la alegere”, fiţi nimicuri, căutaţi-vă lupa, oferiţi-vă întru utilizare cu lupă cu tot, termen de garanţie depăşit, proclamaţi prostia drept vitamina bună la toate, înghiţiţi-o de trei ori pe zi cu trei pahare de apă, în trei poziţii diferite în funcţie de unghi şi perspectivă, testaţi-vă prostia pe toate părţile, declaraţi-o bun de utilitate publică, semnaţi în josul paginii şi simţiţi-vă mândru, nu vă uitaţi lupa, zâmbiţi vă rog, şi mâine e o zi la fel de publică, la fel de molipsitoare, spălaţi-vă paharele şi clătiţi-le bine, prostia se transmite !