Tratament impotiva cinismului

La inceput fusese o dara. Doar o dara urmata de un fel de mireasma. Apoi un vanticel usurel si cateva fire involburate. Fire un pic sub media firelor “obisnuite” , firele astea erau prea fine, mult prea fine pentru vantuletul starnit din cine stie ce colt de dara. La un moment dat am auzit un “cioc-cioc”, mi s-a parut la inceput ca nu auzisem bine, am mai ascultat putin, iarasi “cioc-cioc”, incercand sa simt in continuare vanticelul usurel si sa adulmec mireasma inca fina am indraznit un sfios “da, spuneti va rog?“. Dincolo de usa alba de termopan o voca calda m-a intrebat “primiti cu primavara?” Pe moment n-am stiut ce sa spun, mi-am intrebat firele, ele s-au dat sfioase si s-au incalcit una in spatele celeilalte pana au format un smoc de o definitie greu de definit. Continuă lectura „Tratament impotiva cinismului”

Anunțuri

De-a partenerul

Un text … metalic. Ca pe vremuri. Ce vremuri …

Metafora buzz-ului

Eu eram “aia cu metaforele” incalcita aia de n-o intelegea nimeni, tipa ce se dadea profunda intr-o contradictie utopica cu “curgerea normala a lucrurilor”, firul de praf de pe langa caruta, eu eram moara de vant in lupta cu propria bataie, eu eram verdele peste griul cotidian, iarba verde de acasa.

Vezi articol original 595 de cuvinte mai mult

Despre valoare in toate felurile

Aparuse si Nadia intr-un sfarsit, o silueta fina sub o umbrela neagra. Se scuzase timid si se asezase in fata mea. O indemnasem la un suc de fructe proaspete, antioxidant natural, nu ma refuzase. Nu mancase nimic de ieri seara, adormise bustean leganata de mirosul proaspat al asternutului moale. Nu stiam cu ce sa incep, imi mestecam ideile in lung savurand iaurtul organic, amestecandu-l cu musli cu nuca de cocos si goji, ideile pareau intelenite undeva departe, ametite de gustul aromat si de savoarea ambianta.

Continuă lectura „Despre valoare in toate felurile”

Miracolul care-si merita degetele

Metafora buzz-ului

Se agatau de litere ca de o ultima posibilitate, atingandu-le, degetele isi gaseau scopul, atingandu-le degetele dadeau drumul povestilor povestite de litere, imaginor descrise de litere. Atingandu-le, degetele simteau literele, vibrau odata cu literele, devenind in ordine degete-povesti, degete-imagine, degete-cantece. Depedenta de litere le crea apartenta, contactul necesar supravietuirii, poarta deschisa spre lume, punctul pe „i” si certitudinea ca “degetul cat traieste invata”. Degetele isi formasera demult tabieturi, capatasera acele obiceiuri caracteristice unor degete cu experienta, degetele cutreierau lumea in lung si in alt marind-o sau micsorand-o dupa necesitati si partajand-o cu alte degete atunci cand considerau ca lumea merita cu adevarat partajata. Degetele tratau literele cu sensibilitatea celui indragostit de o himera, uneori literele isi schimbau sensul la o simpla atingere, alteori literele fortau doar putin nota trimitand spre alte litere, un pic mai detaliate.

Vezi articol original 532 de cuvinte mai mult