Mă îmbăt la întâmplare

Uneori mă simt agăţată de o funie în trecut
Funia aceea dimprejurul gâtului
Care doare,  strânge şi plouă
Cu fragmente inexplicabile
Logica ascunsă îmi scapă
(Cineva a ascuns-o atât de bine
Încât în prostia mea m-am plictisit s-o mai caut)

Continuă să citești Mă îmbăt la întâmplare

Reclame

La spaţii publice

E greu să trăieşti între două pietre. Uneori doare atât de rău locul încât îţi vine să iei un furtun, să dai drumul la apă şi să laşi apa să-şi facă de cap. Să cureţe frunzele, praful, insectele moarte.

Uneori e atât de strâmt locul încât îţi vine să devii insectă. Să te laşi luat de apă. Să faci pe mortul şi să te duci. Unde o vrea apă să te ducă.

Continuă să citești La spaţii publice

Vidul

Citiseşi printre rânduri şi-ţi făcuseşi o părere. Părerea ta, cuvintele tale îmbrăcând gândurile tale. Răspunseşi în consecinţă, aliniat la „epoca aceea”, la personajele epocii. Uitaseşi ghilimelele, te crezuseşi pentru o noapte personaj. Visaseşi frumos în noaptea aceea, schimbaseşi epoca şi anii şi îţi fusese tare bine.

Continuă să citești Vidul