Cioburi

S-au întâmplat multe în ultimul timp. În primul și în primul rând, a explodat vasul Iena numărul doi. Cu capac cu tot. Cel cumpărat acum patru ani, de la Carrefour. Reducere 20%. I-a explodat, pur și simplu, fundul gros, de sticlă. Au zburat cioburi amestecate cu mici și cu fleica rumenita atât cât trebuie. Degeaba. Le-am adunat pe toate într-un făraș și apoi am făcut o salata de varza. Atât am mâncat în ziua în care a explodat vasul Iena numărul doi. De atunci am mai slăbit două kilograme și am cumpărat un înlocuitor pentru vasul Iena numărul doi. L-aș fi putut numi vasul Iena numărul trei dacă ar fi fost din Iena. Dar nu, ca să nu mai explodeze, am preferat să înlocuim vasul Iena numărul doi cu un vas din aluminiu, cu interior ceramic. Desigur, niciodată nimic nu va putea înlocui vasul Iena numărul doi. Încă mai adun cioburi.

Ce-am mai citit: Vara în care mama a avut ochii verzi

“I-am spus că acest tablou se va vinde, se va vinde neapărat, și chiar cu mulți bani – pentru că oameni sunt stricați și caută stricăciuni”

E ca și cum ai strânge din dinți ca să nu urli de durere.

Sau ai apasă unghia în carne unghia până ți-ar da sângele și tot n-ai tipa.

Citește în continuare „Ce-am mai citit: Vara în care mama a avut ochii verzi”

Ai grijă

Zilele încep mereu la fel. Apa rece aruncată pe față, grimasa involuntară la contactul cu apa, ochii strânși tare, pleoapele boțite, oglinda care îmi trimite imaginea acelui „eu” puțin trecut, ridurile, cearcănele, ochii strânși din nou, apa rece aruncată din nou pe față, „poate trece senzația, toate trec”, trec visele nopții, trec trei minute în care mă obișnuiesc cu ziua care abia începe, crema antirid așezată în straturi fine, crema de mâini întinsă pe fiecare deget, insistența cu care apăs la capetele degetelor, cafeaua de dimineață, știrile de dimineață, poveștile citite la cafea, ziarul virtual, întrebările, sfaturile celor dragi : ai grijă de tine, ai grijă cum te îmbraci, ai grijă cum te comporți, ai grijă ce zici, ai grijă cum abordezi subiectul, ai grijă ce mănânci, ai grijă să nu te îngrași, ai grijă să nu uiți, să te odihnești, să pui ceasul să sune, să te dai cu cremă pe față, să nu faci riduri în jurul gurii, ai grijă să nu te incrunți prea tare că faci riduri, ai grijă să stai drept, să nu spui prostii, ai grijă să te speli pe mâini, ai grijă să te dezinfectezi, ai grijă să iei declarația pe proprie răspundere cu tine, ai grijă să păstrezi distanța socială, ai grijă să nu te enervezi, ai grijă să nu repeți la infinit același cuvânt.

De câteva săptămâni bune, zilele continuă mereu la fel. Urmez sfatul și am grijă. Am grijă de mine și am grijă de alții. De câteva săptămâni bune am griji. Încerc să mă dezinfectez des, să evit contactele, să nu ating obiectele. Și totuși, uneori nu e posibil să nu ating. Atingerea face parte din supraviețuire. Obiectele au nevoie să fie atinse. Plantele au nevoie să fie atinse, ființele au nevoie să fie atinse. Ating uneori involutar, alteori voit și fiecare atingere doare. Atingerile acestea din ultimul timp îmi fac griji. Mă întreb mereu cât de mult am atins și continui să sper. Mâine va fi altfel.

O cerșetoare bătrână

O cerșetoare bătrână

Când era tânăr, o cerșetoare bătrână așezată la coltul magazinului Universal îi propusese lui nea Iorgu să-i ghicească viitorul. Nea Iorgu acceptase. Nu credea în tâmpenii dar bătrâna cerșetoare nu părea escroaca.

Bătrână îi spusese lui nea Iorgu ca -l va paste un blestem care-i va schimba viața.

– Și să știi c-asa a fost, Irimio, îi spusese, ani după, nea Iorgu lui Irimia.

Citește în continuare „O cerșetoare bătrână”

Al doilea blestem


ON AL DOILEA BLESTEM

Al doilea blestem

„Al doilea blestem are să urmeze”, așa a bolborosit țiganca când a zbugit-o pe ușa compartimentului.

Ioana tresare și simte picuri reci cum i se scurg pe spate. Ar vrea să poată fugi după țigancă, să o întrebe de ce, când și, mai ales, cum. Ar vrea să găsească explicația matematică a vorbelor, dar nu poate. Se simte una cu scaunul murdar, lipită de linoleumul albastru. Țipă în gând și închide ochii. Acolo, în spatele pleoapelor strânse, doar acolo se simte la adăpost.

Citește în continuare „Al doilea blestem”

Fir’ar mama ei a dracului de soarta nenorocită !

Fir’ar mama ei a dracului de soarta nenorocită ! Dacă știam ce mă așteaptă, nu mă mai nășteam ! Niște mostri, vă jur că am nimerit peste niște veritabili mostri ! La început mi-au zâmbit, așa cu zâmbetele lor ipocrite și flămande, așa mi-au zâmbit și de aceea mi s-au părut niște ființe atrăgătoare, pline de bune intenții și foarte sentimentali. Foarte sentimentali.

Citește în continuare „Fir’ar mama ei a dracului de soarta nenorocită !”

O duminică ca oricare alta

O duminică ca oricare alta, iarbă aproape verde, câteva buruieni apărute peste noapte, câteva narcise și, ascuns în spatele unui măr, Paul.

Paul este vecinul meu. Avem un gard comun și o viță de vie comună și un fel asemănător de a vedea viața. Când ne întâlnim, la gard, avem atâtea de povestit încât ne apucă mereu noaptea. Ultima dată ne-a prins noaptea discutând despre litoralul românesc.

Citește în continuare „O duminică ca oricare alta”

Nurofren

Nurofen

Trec brusc dintr-o stare de euforie totală într -o reclama TV la nurofren. Tranziția îmi ia durerea cu mâna și mă gândesc că e normal să nu conteze prea mult reclama. La asta servesc reclamele. Să te facă doar să crezi. Mentalul face apoi totul. Îmi fac un ceai și-mi amintesc de tine. Funcționează. Apari brusc, cu o barbă deasă și multe fantasme. Eu mă împiedic de nimic la fiecare pas. Tu te joci de-a sfoara. Pe vremuri se chema altfel, am îmbătrânit, ce mai contează. Afară plouă stricat. Nu găsesc alt cuvânt și asum. Amestec mierea în ceașcă cu o linguriță cu coada strâmbă.

Nu, nu e intenționat.

S-a nimerit să fie anapoda. Iar nu se potrivește. Intre ceea ce simt și ceea ce spun este un mare hău. Înghit și caut să găsesc o explicație.

Tu ești, eu doar încerc.

Apoi intru în cabina de duș și-mi închipui că ești cu adevărat. Aici as fi putut pune punct dar, pentru că te încăpățânezi să nu fii, sfârșesc prin a mă spăla pe cap cu un gel de duș cumpărat la reduceri.

Pregătiri de vacanță

Lui Dragoș îi plac mașinile și lucrurile bine făcute. Mie îmi plac surprizele plăcute dar nu-mi plac valizele. E complicat să ne mulțumești pe amândoi, de aceea plecăm rar. Până la „marea evadare” nu mai plecasem decât de 3 ori.

Fix înainte cu o săptămână înainte de „marea evadare”, nu aveam nimic planificat, îmi doream  o surpriză plăcută dar mașina ne lăsase în pană. Dragoș sunase la „service” și, în urma unui dialog destul de tăios cu mecanicul  auto la care ajunsese recomandat de niște cunoștințe,  omul de la capătul firului acceptase un mic efort suplimentar din partea lui și o mică atenție suplimentară din partea lui Dragoș și promisese că mașina va fi gata la timp. Eu eram în spatele unei oale mari cu ciorbă, mestecam să nu se prindă și ascultam. Apoi Dragoș intrase bucătărie și începuse o conversație care îmi schimbase cursul monoton al zilei.

Citește în continuare „Pregătiri de vacanță”