Nimic nu e pierdut

@ DAVIDCOHEN

Și deodată,
Pe nepusă masă,
A intrat toată lumea la apă.
Degetele și-au închis grăbit
Tarabele
Anunțând spășit :
“Toate ca toate dar noi
Chiar ne-am plictisit
Drept pentru care într-un
Moment de furie peste măsură
De mare
Am depus toate tendințele la vot
Și-n urma concluziei
Am tras de obloane
Cu taste cu tot
Împingând cu forță cuvintele
Spre centrul de gravitate al inaniției
Amenințând în trecere frazele
Cu spectrul întunecat al dispariției.”

Mare noroc că degetele astea
În grabă lor exagerat de mare
Au uitat să tragă după ele
Si semnul de exclamare.

Atâta vreme cât vor exista puncte și moduri de a le percepe existența, nimic nu e pierdut.