Să (ne) scurgem ?

Din străfunduri uitate de lume, mâncate de viermi, radacinic spirală, radacinic cerc, stelemn pietrificat de veacuri, veacuri roase de invidie, purtate de la un nivel la celalalat, sol stratificat de mizeria anilor duşi, din toate acestea se naşte pe nesimţite o stralinişte ciudată, genul de stralinişte de dinaintea furtuni, frunze galbene călcate în picioare de gânduri cu bocanci, zimţi ascuţiţi, lupta cu timpul, cu opreliştea vremii, lupta cu noi dincolo de noi.

Continuă lectura

In căutarea lui lambda

Uneori avea nevoie de gramul de nebunie necesar uitării de sine, abandonul dincolo de cuvinte, dincolo de idei, concentraţie pe nivel minim, mal spălat de val. Uneori avea nevoie de un deget şi un buton într-o configuraţie specifică momentului, OFF-ul dinaintea apusului, OFF-ul la cerere, întunericul dindărătul orelor, liniştea dindărătul secundelor, pauza dindărătul cuvintelor.

Continuă lectura

O anume explicatie la un anume text

Pentru că sunt defazată (a se înţelege un pas înaintea sau unul în urma epocii) şi pentru că mi s-a demonstrat  „negru pe alb” în stilul „trasa de mânecă de cititori” cum că abstractul cuvintelor mele e mult prea abstract pentru a putea atinge un oarecare scop iniţial – între noi fie vorba scopul meu iniţial nu prea era clar definit căci nu-s nici „pentru sută la sută” şi nici „contra sută la sută”, pentru toate astea şi mai ales pentru că nu vreau să rămân datoare, m-am gândit că ar fi poate momentul să revin cu o explicaţie la articolul cu pricina.

Continuă lectura

Cireşele

Erau nişte cireşe cam storcite, puţin răscoapte, luate cu „rabat”, „afacerea secolului, 6 euro livra”, erau nişte cireşe puţin prea moi pentru luna mai, puţin prea vineţii pentru luna mai, erau nişte cireşe obosite, le venise vremea trasului la apă, picătură cu picătură apa umplea castronul, atingea marginea castronului, depăşea marginea castronului, eu lăsam apă să depăşească marginea castronului, eu lăsam apă să se scurgă printre samburi şi frunze uscate, apa se scurgea picur cu picur mângâind cireşele, una câte una frunzele de un cărămiziu tomnatic ieşeau la suprafaţă, una câte una codiţe ofilite ieşeau la suprafaţă, una câte una toate uscăciunile ieşeau la suprafaţă, gest evocator, nepremeditat, efectul dinaintea cauzei, dezgolirea de formă, schimbarea la faţă, schimbarea de epoca „lăsaţi lucruile să curgă, lucrurile uscate se vor scurge primele”, aparenţa depăşind forma, gustul depăşind spuma.

Continuă lectura

Cincisprezece căni

Spunea că-şi petrecuse weekend-ul pe la urgenţe. O tură pe la un “traiteur” chinzesc din ăla de-ţi îndoapă foamea si repede si bine, „la botu’ calului”, doi-trei nemi cu dată de valabilitate expirată – or fi fost făcuţi sambăta trecută? – şi jocul fusese jucat, el personajul principal al unei drame, ea, drama, aşezată pe burtă, “n” poziţii , frecvenţă mare de tăvălire, expunere prin tatonare “să doare cât mai repede şi nu foarte tare”, ea, burta, purtată pe la medici, ei, medicii, cu dignosticul şoptit, vorbe liniştitoare în miez de noapte “nu-i decât o indigestie, simptom frecvent în zilele noastre”, el, pacientul, răpus de nemi, “măcar i-ai savurat la momentul respectiv?”, ei, nemii, făcuţi din cine mai ştie ce, cine mai ştie cum, cine mai ştie (de) când.

Continuă lectura

Ramura

Există acei paşi dincolo de noi, acei paşi „pe lângă”, puţin, doar puţin pe lângă, introspecţie cu perspectivă, gânduri răzleţe contaminate unul câte unul de alte gânduri răzleţe, o armată de gânduri contaminate, paşi din ce în ce mai deşi, paşi deşi pe lângă noi, continuarea „eu”-lui, „eu”-ul văzut prin ochii paşilor, clipiri dese cu substrat „e sigur calea?”, paşi din ce în ce mai apăsati, urme înecate în noroi „aici a fost odată mlaştina”.

Continuă lectura

Şirete

Îmi leg gândurile cu şirete negre, e vremea şiretelor negre, dincolo de norii groşi, ghete maro de piele întoarsă lasă urme întoarse pe dos, urmele din urma şiretelor, gândurile din urmă urmelor. Număr paşii, un pas, încă un pas, între două intonaţii răsuflate paşii se numără singuri, un picur de pas, încă un picur de pas, ploaia plouă cu paşi şi gânduri legate cu şirete negre, negrul ţiuie înalt, departe e grevă, zgomotele au tăcut, se aude numai ţiuitul şiretelor negre, ploaia gândurilor soarbe doi paşi număraţi de unii singuri, drumuri drepte scurg astfaltui gri şi timpul îşi numără secundele, secunda şapte-sute-şapte îşi aşteaptă picurată rândul, rândul îşi leagă paşii cu şirete negre, e vremea şiretelor negre şi a grevelor neanunţate.