Să (ne) scurgem ?

Din străfunduri uitate de lume, mâncate de viermi, radacinic spirală, radacinic cerc, stelemn pietrificat de veacuri, veacuri roase de invidie, purtate de la un nivel la celalalat, sol stratificat de mizeria anilor duşi, din toate acestea se naşte pe nesimţite o stralinişte ciudată, genul de stralinişte de dinaintea furtuni, frunze galbene călcate în picioare de gânduri cu bocanci, zimţi ascuţiţi, lupta cu timpul, cu opreliştea vremii, lupta cu noi dincolo de noi.

Continuă lectura „Să (ne) scurgem ?”

Anunțuri

In căutarea lui lambda

Uneori avea nevoie de gramul de nebunie necesar uitării de sine, abandonul dincolo de cuvinte, dincolo de idei, concentraţie pe nivel minim, mal spălat de val. Uneori avea nevoie de un deget şi un buton într-o configuraţie specifică momentului, OFF-ul dinaintea apusului, OFF-ul la cerere, întunericul dindărătul orelor, liniştea dindărătul secundelor, pauza dindărătul cuvintelor.

Continuă lectura „In căutarea lui lambda”

O anume explicatie la un anume text

Pentru că sunt defazată (a se înţelege un pas înaintea sau unul în urma epocii) şi pentru că mi s-a demonstrat  „negru pe alb” în stilul „trasa de mânecă de cititori” cum că abstractul cuvintelor mele e mult prea abstract pentru a putea atinge un oarecare scop iniţial – între noi fie vorba scopul meu iniţial nu prea era clar definit căci nu-s nici „pentru sută la sută” şi nici „contra sută la sută”, pentru toate astea şi mai ales pentru că nu vreau să rămân datoare, m-am gândit că ar fi poate momentul să revin cu o explicaţie la articolul cu pricina.

Continuă lectura „O anume explicatie la un anume text”

Cireşele

Erau nişte cireşe cam storcite, puţin răscoapte, luate cu „rabat”, „afacerea secolului, 6 euro livra”, erau nişte cireşe puţin prea moi pentru luna mai, puţin prea vineţii pentru luna mai, erau nişte cireşe obosite, le venise vremea trasului la apă, picătură cu picătură apa umplea castronul, atingea marginea castronului, depăşea marginea castronului, eu lăsam apă să depăşească marginea castronului, eu lăsam apă să se scurgă printre samburi şi frunze uscate, apa se scurgea picur cu picur mângâind cireşele, una câte una frunzele de un cărămiziu tomnatic ieşeau la suprafaţă, una câte una codiţe ofilite ieşeau la suprafaţă, una câte una toate uscăciunile ieşeau la suprafaţă, gest evocator, nepremeditat, efectul dinaintea cauzei, dezgolirea de formă, schimbarea la faţă, schimbarea de epoca „lăsaţi lucruile să curgă, lucrurile uscate se vor scurge primele”, aparenţa depăşind forma, gustul depăşind spuma.

Continuă lectura „Cireşele”

Cincisprezece căni

Spunea că-şi petrecuse weekend-ul pe la urgenţe. O tură pe la un “traiteur” chinzesc din ăla de-ţi îndoapă foamea si repede si bine, „la botu’ calului”, doi-trei nemi cu dată de valabilitate expirată – or fi fost făcuţi sambăta trecută? – şi jocul fusese jucat, el personajul principal al unei drame, ea, drama, aşezată pe burtă, “n” poziţii , frecvenţă mare de tăvălire, expunere prin tatonare “să doare cât mai repede şi nu foarte tare”, ea, burta, purtată pe la medici, ei, medicii, cu dignosticul şoptit, vorbe liniştitoare în miez de noapte “nu-i decât o indigestie, simptom frecvent în zilele noastre”, el, pacientul, răpus de nemi, “măcar i-ai savurat la momentul respectiv?”, ei, nemii, făcuţi din cine mai ştie ce, cine mai ştie cum, cine mai ştie (de) când.

Continuă lectura „Cincisprezece căni”