Cel mai tare mi-e frica de momentul cand nu voi mai avea nimic de spus, cand toate mi se vor parea deja spuse, deja frumos descrise de altii, inteligent analizate si decorticate, povestite si raspovestite, cu si fara metafore, realitate cruda sau putin parfumata, amesteca cu minciuni si re-descrisa, fiecare pe limba lui, fiecare in profunzimea lui, aceasi realitate, o droaie de povesti.
Lună: septembrie 2012
Crucile
In definitiv fiecare isi cara crucea chit ca senzatia generala este ca doar unii cara si ceilalti doar privesc. In realitate insa cam toti caram, consecintele cantaresc insa „un pic mai tarziu sau un pic mai putin de data asta, restul pe data viitoare”.
Frana
Aerul era incarcat cu oameni grabiti, inca adormiti, somnoland nonsalanti, incolaciti in jurul barelor lucioase si tocite de atata incolacire. Miroasea a picuri de transpiratie evaporati si apoi improspatati cu ultima „fragance à la mode”, un mov languros intepa cu sila simturi inca adormite, lumea intra impinsa de la spate si ramanea pentru ceva timp. Locurile erau din ce in ce mai rare, ascunse intre genunchi cu capete rasfirate pe sub banchete prafuite.
Faceri
Ma calca pe nervi intrebarile in cerc inchis. Fara punct de sprijin – intentionat fara – si doar in curba.
Excel
Am “exceluit” de dimineaţa până seara, linie cu linie până mi-au dat coarne « înformulate ». Mă dor buricele degetelor, aplatizate, schigiuite şi creierul îşi cere raţia zilnică, i-am spus că există şi zile fără dar el tot cere şi eu tot nu-i pot da nimic în schimb. I-am priorizat cererea, de dimineaţă e în capu’ listei dar tot degeaba, când exceluiesc monotonizez monotask şi basta!
Nara
Avea pupilele dilatate rau si se bucura ca nu-i metrou. Statea infipta bine in scaunul verde si se uita in jos spre tipul din „bm”(w) -ul nou nout, negru, lung si lucios. Il privea de sus si ii era rusine. La volan tipul habar n-avea ca e privit si-si vedea de ale lui. Avea cravata in dungi, camasa apretata si se scobea linistit in nara stanga. Privea in gol si se scobea. Era rosu si nu avea altceva de facut.
Ploua de-a-ndoaselea
Nu se intampla nimic. Nici timpul nu mai scartaie, nici revoltele nu se mai balbaie, statiile s-au golit si lumanarile nici macar nu ma mai sinchisesc sa le caut, stiu ca au ars demult si altele n-am mai luat ca erau doar albe, lungi si drepte si-mi produceau aduceri aminte greu de carat. Cercurile vicioase sunt si ele in repaus, pana si serpentinele au ametit de atata invarteala fara sens, acum se cauta pe drum drept. Ascutitoarea veche a ruginit si a trebuit sa o arunc in groapa pe care am sapat-o saptamana trecuta in mijlocul gandurilor si pe care n-am folosit-o in final caci era prea adanca, prea ingusta, mult prea neagra si eu chiar sufar de claustrofobie chiar daca unii continua sa-mi spuna ca totul e in cap si tocmai d’aia.
Doua ore
Azi am pierdut doua ore. De fapt, daca ma gandesc bine, nu le-am pierdut ci mi-au fost furate. De sub nas, minut cu minut. Primele zece minute asteptand sa plece, urmatoarele zece minute asteptand sa ajunga. Si dupa acea, tot restul, asteptand sa treaca. Si n-a trecut, ca ar fi fost mult prea simplu si mult prea la indemana tuturor. La un moment dat s-a oprit de tot si pentru o scurta bucata de timp n-a mai fost deloc.
Multidimensional
Am ajuns la concluzia ca nu pot fi decat minim duala, ca o singura dimensiune ma inghesuie golindu-ma incet dar sigur de orice sens.
Am ajuns insa prea tarziu si incerc cu disperare sa repar timpul pierdut fortand dimensiunile lipsa la limita cunoscuta a extremelor.
Esente rare
S-a trezit într-o bună dimineaţă arătat cu degetul pe nepusă masă. Da, el era ţinta bârfelor, da, el era în vizor de data asta. Nu ştia nici cum şi nici măcar de ce. Ştia doar că de data asta nu s-a ascuns bine. De obicei se pitea bine şi îi asculta doar pe alţii. Apoi le analiza spusele şi le sintetiza în câteva rânduri mâzgălite pe fugă pe un colţ de coală A4 refolosită pe dos. În general oamenii vorbesc mult dar spun puţin. O jumătate de faţă dintr-o coală A4 refolosită îi era în general arhisuficientă.
Abisuri 