Abisuri

În căutarea adevărului interior

Pălăria


Paul m-a rugat să merg în locul lui la petrecere, el nu putea să meargă, abia aflase că nevastă-sa, Maria, era încurcata cu George, un prieten comun. Nu l-am putut refuza. Am hotărât să-mi iau cu mine doar o geantă de voiaj și o pălărie din fetru verde, pe care o primisem cadou de ziua mea. Când am ajuns, erau toți îmbrăcați în haine de epocă. Eu, cu pălăria mea verde, aveam aerul unui idiot care tocmai ce îi spusese lui Paul că o văzuse pe Maria sărutându-se cu George la ieșirea din metrou.

Un răspuns la „Pălăria”

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.