De trei zile mă trezesc în toiul nopții. O mână invizibilă mă strânge de gât. Inspir, respir. Nu merge. Cobor în bucătărie. Deschid frigiderul, iau sticla cu gin. Zgomotele dispar. Noaptea continuă. Urc, mă bag în pat, adorm, visez. În vis, capul meu e un pepene verde cu miez galben. Cineva mă sfărâma în curtea din spatele casei. Tresar. Mă uit la ceas, nici măcar cinci nu e. Până să sune ceasul, număr stelele. Una, două, Infinitul meu miroase a lumânare arsă. Stingi chibritul și, în sfârșit, adorm.
Abisuri 
Lasă un comentariu