
Când era mică locuia într-un cub cu obloane multe pe care mâini mari le închideau cu grijă, în fiecare seară. Când se stingeau toate luminile, i se făcea frică. Ca să scape de demonii întunericului, își construise o scară îngustă pe care o urca în fiecare seară până la nori și, acolo sus, își punea mereu aceeași dorință. Încet, încet, au trecut anii, a dispărut scara, în locul cubului a crescut un bloc turn, a rămas de zeci de ori blocată între etaje. Și toate astea, din cauza ei.








Lasă un comentariu