Când eram mică mă puneau să duc gunoiul și să șterg praful. Niciodată să tai cartofii felii subțiri așa cum îi tăia mama, în palmă, sau să dreg sosul roșu la tocanita de pui. Nu, doar gunoi și praf. De sărbători era treaba mea să șterg de praf vitrina cu pahare. Într-o iarnă, înainte de Revoluție, piciorul unui pahar de cristal a cedat. L-am lipit cu scotch și l-am sprijinit de marginea vitrinei. A rezistat. Până să plec din țară, nimeni n-a aflat. Am avut mare noroc că nu m-am tăiat.
Abisuri 
Lasă un comentariu