Abisuri

Dincolo de geam sunt case cu pereți portocalii, cu grădini în față și cu garduri prin care se vede viața de zi cu zi, tristețea, bucuriile, petrecerile, aniversările, focurile de artificii, masa de plastic acoperită cu o față de masă galbenă, de unică folosință. Oamenii sunt mici și neclari, acolo, rezemati de pereții portocalii, fumând trabuce sau țigări ordinare, bârfind sau doar aducându-și aminte, punând țara la care sau doar îmbătrânind, înghițitura după înghițitura. Oare de când a început să-mi placă atât de mult galbenul? De când cu tresa de comandant de detașament pe care n-am avut-o niciodată? Sau de când cu fusta galbenă croit strâmb după un tipar Burda? Cine să mai știe. Se lasă noaptea, dincolo de geam, în locul caselor s-au aprins felinarele. TGV-ul în direcția Marseille a plecat la fix de la linia H dar eu, ca de obicei, am greșit linia.